Imnurile sacre

Școlile grecești de filosofie rezumau într-o gândire superioară toate teologiile școlilor și templelor din Orient și din Grecia susținând că filosofia și religia puteau fi considerate expresii ale aceleiași tendințe, căi ce conduc la același scop: unirea cu Divinitatea.

Viața lui Pitagora, de Porfir, relevă „lanțul de aur” care a transmis învățătura străveche până la noi, linie care a început cu Hermes Trismegistos; vechii preoți egipteni, teologii și poeții Greciei, discipolii lui Pitagora și ai lui Platon reprezintă verigile intermediare până la școala din Alexandria și Proclus. Aceleași doctrine pe care teologii Egiptului și ai Greciei le-au exprimat prin mituri, Platon le-a expus fără niciun fel de valuri iar Pitagora le-a exprimat prin simboluri și în Imnuri sacre de urmat. Astăzi oricare dintre noi poate identifica învățăturile acestor Versuri de aur în teoriile psihologice moderne, în argumentele filosofice de viață bună, de conduită etică și morală, în viziunea holistică asupra vieții. Spre uimirea oricărui cititor Versurile de Aur care au devenit Imnuri sacre dezvăluie adevăratele învățături pitagoreice, elemente de doctrină și practică aparținând ordinului pitagoreic prin care orice inițiat, cu muncă stăruitoare, putea să atingă pacea sufletului, frumosul, armonia și starea de puritate a zeilor... încă din timpul vieții.

Comentariul la Imnurile sacre ale pitagoricienilor reprezintă singura lucrare a lui Hierocles care ne-a parvenit în întregime. Acest document a rămas până astăzi demn de tot respectul, fiind remarcabil prin simplitatea limbajului, prin ținuta morală, prin sinceritatea sentimentului religios, purtând în el pecetea aspirațiilor epocii care i-a dat naștere. Comentariul lui Hierocles este un adevărat expozeu al opiniilor, dogmelor și credințelor uneia dintre cele mai renumite școli filosofice ale Antichității grecești.

Prin intermediul lui avem acces la cele mai cuprinzătoare date despre ceea ce ar fi putut fi regula de viață a pitagoricienilor, asceza lor purificatoare, etica lor sacră, teoria lor despre cunoaștere și concepția lor despre eliberarea obținută prin îndumnezeire. În această carte veți descoperi unul dintre ultimele și cele mai frumoase ecouri ale măreței voci a lui Pitagora.