Erasm

Ca tip intelectual, Erasm face parte din grupul, destul de rar, al celor care sunt în același timp idealiști absoluți și totuși oameni moderați. Ei nu pot suporta imperfecțiunea lumii și trebuie să i se opună, dar nu se simt în largul ei la extreme și se tem de acțiune pentru că știu că această întotdeauna dărâmă și clădește în egală măsură, așa încât se retrag și continuă să strige că totul trebuie să se schimbe, dar când vine criza, șovăie și trec de partea tradiției și a conservatorismului. Acesta este, de asemenea, un aspect al tragismului vieții lui Erasm: a fost omul care a văzut noul și viitorul mai bine ca nimeni altul, care a simțit că trebuie să ia la refec vechiul, dar care totuși n-a putut îmbrățișa noul. A încercat să rămână în Biserica veche, după ce îi adusese prejudicii formidabile, și a renegat Reforma și, până la un anumit nivel, chiar și umanismul, după ce le-a promovat într-o măsură uriașă pe amândouă.