Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură
de Andrei Oişteanu
Titlu apărut în colecția Seria de autor Andrei Oişteanu la Polirom
Descriere produs
Ediție ilustrată
O abordare comparativă a unui domeniu delicat, în care, apelînd la numeroase aspecte inedite din istoria și cultura României și a lumii, autorul evidențiază persistența în mentalitatea colectivă, fie și în forme simbolice și metaforice, a unor modele mentale și comportamentale.
Ordine şi Haos (2023) ,
Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu (Ediția a II‑a) (2014) ,
Narcotice în cultura română (2019) ,
Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură (2021) ,
Moravuri şi năravuri (2021) ,
Grădina de dincolo. Zoosophia: comentarii mitologice (2013) ,
Imaginea evreului în cultura română (2022) ,
Detalii produs
Autor: Andrei Oişteanu
ISBN: 978-973-46-2229-0
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 672
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Polirom
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Științe umaniste >> Cărți Antropologie
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Științe umaniste >> Cărți Filosofie
Speciale >> Cărți literalmente cu greutate
Opinii editoriale
„Pe 8 aprilie 1967, la împlinirea vîrstei de 56 de ani, Emil Cioran își nota în jurnal următoarele: «În tot ce am scris, nu i-am adus sexualității omagiul pe care îl merită». Nu voi spune că am scris prezenta carte doar ca un omagiu adus sexualității, ci și în încercarea de a înțelege delicatele și misterioasele ei mecanisme și modul în care ele influențează (și sînt la rîndul lor influențate de) mecanismele sociale, morale și culturale. Este vorba de sexualitatea omului, cel mai rasat animal din punctul de vedere al Culturii și, tocmai de aceea, cel mai ratat animal din punctul de vedere al Naturii. Compunînd această lucrare, nu am plecat de la o teză prestabilită și nici de la un plan premeditat. Ea s-a alcătuit cumva organic. Am scris această carte în aceeași măsură în care ea m-a scris pe mine. Poate așa se explică relativa eterogenitate stilistică a volumului, cu treceri uneori spontane de la rigoarea academică la exprimarea eseistică, cu grad mai mare de libertate.”
Andrei Oișteanu