Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din Bucureşti

Cristofi Cerchez (1872-1955) este un ”vechiu arhitect din Bucureşti”, de origine armeană, pe nedrept uitat astăzi. A rămas în amintirea protipendadei bucureştene ce se plimba la Şosea pentru a asculta clopoţeii vilei dr. Nicolae Minovici, realizată de el în 1905. În prezent puţini dintre locuitori mai pot identifica construcţii realizate de Cerchez, iar lucrările de specialitate îl includ doar pasager în şirul arhitecţilor ”urmaşi” ai lui Ion Mincu.

Prilejuită de împlinirea a 140 de ani de la naşterea arhitectului, cartea urmăreşte să restabilească locul binemeritat de Cristofi Cerchez în istoria Bucureştiului şi în istoria arhitecturii româneşti.

Din punct de vedere al imobilelor proiectate de arhitect, aceasta este prima încercare de a pune laolaltă toate informaţiile. Cercetările recente întreprinse de Oana Marinache în Arhivele Naţionale ale României, sediul central şi în direcţiile judeţene, în Biblioteca Academiei, în Institutul Naţional al Patrimoniului, la care se adaugă fondul familial inedit Cerchez-Condurăţeanu au scos la lumină date necunoscute despre aproximativ 50 de imobile de arhitectură privată şi publică (civilă şi religioasă). Acestea merită să ocupe un loc de seamă în patrimoniul nostru. Lucrări importante realizate de arhitect, care au fost bombardate în cel de-al doilea război mondial ori dărâmate în anii ’80, sunt pentru prima dată prezentate prin intermediul planurilor de arhivă şi a fotografiilor de epocă.

Cea de-a doua perspectivă a lucrării se doreşte una teoretică, de identificare a viziunii arhitectului asupra artei şi arhitecturii ”rumâneşti”, de evidenţiere a surselor de inspiraţie ce au stat la baza unui patrimoniu arhitectural realizat în peste 45 de ani de activitate profesională.

Oana Marinache, este istoric de artă licenţiat al Facultăţii de Teoria şi Istoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti şi doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi. A scris şi publicat mai multe articole de istoria artei şi a arhitecturii, tipărite sau apărute în medii online.

Calităţile sale de cercetător atent şi dedicat studiului surselor scrise şi al activităţilor de teren, abilităţile de sinteză şi punere în pagină a informaţiilor culese, recomandările profesorilor şi colegilor constituie o garanţie a calităţii acestei lucrări.