Încă o istorie de dragoste sau arhitectonia unui chip cioplit

„Căci unul trăiește și simte ce trăiesc și simt toți iar toți fac aidoma pentru oricare [mare vânător] […] zi după zi și an după an veac după veac […fiindcă…] numele sunt numai de la oameni iar oamenii sunt ca să facă istoriile ce sunt [din veac?].”
„În afara Roții să nu vorbești de istoriile celor ai tăi și nici de a ta care sunt cu voi sau fără voi și nici istoriile tale […] să nu lași cuvânt scris despre ele și despre ei […pentru că toate istoriile?] bune [,] rele urcă în Al Treilea Cer și [se întorc] mai târziu, ca ale altora.”

„…că numai omul sărăcit în duh şi femeia îngelozită mai cred că dragostea umblă cu capul spart şi cu mintea la călcâie sau că aprinde foc cu vâlvătăi taman când e soarele la zenit, de acela pe care i se căşună nu mai vede lucrurile cu amăruntul şi, bine sau rău, aşa căscând ochii în jur, mai apoi, ştie strigoii care se duc şi care vin trâmbiţând pentru o nouă Facere, dar asta e la dragostea mare care a fost şi mai e la moarte iar Facerea e numai Una…” 

(fragment pierdut din Pravila, ediţie Demetrescu-Saţ)