TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
România ca părere PO-DOT-ROMNCP-15-N-001
România ca părere
Vezi
galerie

România ca părere

de Dorin Tudoran

Titlu apărut în colecția Ego | Publicistică la Polirom

Id: #205625

  • Transport gratuit la comenzile de peste 140 de lei
 

Descriere produs

Cum a ajuns România, altădată animată de idealuri înalte, o ţară în care scandalurile politice şi corupţia sînt la ordinea zilei? În stilul său contondent, Dorin Tudoran încearcă să explice de ce astăzi sîntem pe unul dintre ultimele locuri în Europa. Vina, susţine el, nu le aparţine doar „celorlalţi” – indiferent că aceştia sînt parlamentari oportunişti, oameni de afaceri corupţi sau fosta Securitate –, ci nouă, tuturor. Fiindcă lipsa unităţii şi a iniţiativei colective nu poate duce decît la regres.

 

extinde
 

Detalii produs

Autor: Dorin Tudoran

Ilustrator: DION

Prefaţator: Sorin Antohi

Data apariției: iunie 2015

ISBN: 978-973-46-5467-3

Copertă: Paperback brosat

Număr pagini: 312

Limbă: Română

Dimensiuni: 12x18,5 cm

Hârtie: 80g/m

Editura: Polirom

Teme: comunism

 

Opinii editoriale

„În elegia sa Viaţa lumii, Miron Costin scria: «Fum şi umbră sînt toate, visuri şi părere». În acest sens, dar în dezacord cu relativul optimism al învăţatului (şi păţitului) boier moldovean, aş citi şi România ca părere. Fiindcă datul cu părerea, principala ocupaţie românească din ultimul sfert de secol (alături de pasivitate şi furt), ne-a transformat prezentul în haos, viitorul în iluzie, opinia în flecăreală cu accente isterice. Din ţara noastră, o vedem zilnic şi nu putem ascunde acest diagnostic nici de noi, nici de străini, prin vreo campanie stupidă pentru imaginea României (adesea desfăşurată tot în România), asta a rămas după atîtea experimente postcomuniste ratate: fum şi umbră, visuri şi părere. Tudoran o spune memorabil într-un titlu din Băsesc, deci exist!: «Am avut tot ce ne trebuie, dar am lipsit tocmai noi». Absenţa unui noi e marea noastră culpă colectivă, la care contribuim fiecare, e motivul pentru care românii nu fac istoria pe care cred c-o merită, autoamăgindu-se cu utopii derizorii şi, chiar mai des, cu ucronii compensatorii.”

Sorin Antohi