Defectul fundamental

Deseori, cei care solicită ajutorul unui psihoterapeut nu sunt doar în căutarea unor soluţii pentru conflictele care îi frământă, ci simt că au nevoie de un nou început pentru că undeva, în interior, există un defect care trebuie reparat, un defect care a apărut în relaţiile cu ceilalţi. În Defectul fundamental, M. Balint oferă atât o descriere a personalităţii umane în termeni relaţionali, în care această arie a defectului fundamental îşi are un loc definit de relaţiile bipersonale primare, cât şi o ilustrare a modalităţii de a repara acest defect fundamental şi de a oferi pacientului şansa unui nou început. Pentru autor, defectul fundamental reflectă consecinţele actuale ale unor experienţe traumatice timpurii în relaţia bipersonală care pot fi retrăite şi vindecate pe cale analitică, chiar dacă vindecarea lasă o cicatrice. În abordarea sa, Balint recunoaşte importanţa raportului ambilor participanţi pentru rezultatul tratamentului şi atrage atenţia asupra contribuţiei terapeutului la desfăşurarea procesului terapeutic. Pentru a crea atmosfera necesară desfăşurării acestui proces, este necesar ca terapeutul să fie flexibil emoţional şi să-i permită pacientului să regreseze la nivelul defectului fundamental pentru a reveni, apoi, capabil să aibă o relaţie de obiect diferită, mai matură, cu cei din jur.