logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Indisponibil
Disponibilitate: Indisponibil
Anunţă-mă când este disponibil!
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist

Rugaţi-vă să nu vă crească aripi

Octavian Paler
Initial, aceasta carte trebuia sa fie o simpla versiune romaneasca a unui volum aparut in Franta in 1991, alcatuit pe baza textelor alese de autor...
Vezi mai multe detalii
ISBN: 978-973-46-1730-2
Dimensiuni: 13x20 cm
Tip copertă: Hardcover

MAI MULTE DESPRE CARTE

Initial, aceasta carte trebuia sa fie o simpla versiune romaneasca a unui volum aparut in Franta in 1991, alcatuit pe baza textelor alese de autor din volumele Polemici cordiale si Viata ca o corida, publicate in 1983 si, respectiv, 1987. Ulterior, dorinta de a o imbogati in latura ei confesiva a impus mai multe adaugiri care au cerut, fireste, unele renuntari, pentru a nu impovara numarul de pagini. In eseurile, scrisorile, discursurile si convorbirile imaginare din acest fals apel la mediocritate, vocea auctoriala are in mod evident tendinta de a-si submina propriul discurs, abandonind din start arma cea mai eficienta a agresiunii intelectuale: ironia. Paler abordeaza teme morale sau estetice utilizind in mod constant personaje simbolice pentru a pune in scena infruntarea dintre trecut si prezent.

Data apariției: 2010
Editura: Polirom
Pagini: 360
Limba: Română
Hârtie: 120g/m
Cuvinte cheie:
memorialistică, jurnal, corespondenţă, călătorii, confesiuni, convorbiri imaginare, morală, estetică
  • Octavian Paler Octavian Paler - Autor
    Octavian Paler (1926-2007) a debutat publicistic in 1958, cu versuri in Luceafarul, iar editorial, abia in 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvintelor. Au urmat, pe linia jurnalelor de calatorie sau pe cea a literaturii parabolice, volumele care i-au...
    AFLĂ MAI MULTE
    Vezi toate cărţile

Opinii Editoriale

nr. 29mai-4 iunie 20, Suplimentul de Cultură, nr. 275 - Alexandru-Bogdan Stănescu
"Nu, cele doua texte trebuie privite cu maxima si asemanatoare precautie. Asta pentru ca, pe de o parte, eseul care deschide volumul de fata face parte din volumul Polemici cordiale, unde obiectul “agresiunii” este ridicat de la bun inceput la rangul unui partener civilizat de discutie si unde, pe de alta parte, vocea auctoriala are in mod evident tendinta de a-si submina propriul discurs. La fel cum in eseul sau Y Gasset “descrie”, obiectiveaza, constata (fara a putea afirma cu hotarire ca s-ar simti macar un strop pasional de amaraciune in acea constatare), eseul lui Paler abandoneaza din start arma cea mai eficace a agresiunii intelectuale: ironia. Indraznesc sa afirm insa ca ironia ar fi, de fapt, o arma improprie lui Octavian Paler: ironia e accesibila melancolicului puternic, de esenta tare, celui care a asimilat bila neagra, devenind una cu ea. Octavian Paler face, in schimb, o arma din propria slabiciune. Cred ca este unul dintre cei mai puternici intelectuali slabi pe care i-am citit vreodata. Timiditatea lui e evidenta din primele rinduri pe care le parcurgi: o timiditate imbratisata cu luciditate (amintiti-va paginile in care descrie primele zile la internatul bucurestean, din Viata ca o corida: copilul imbracat ca acasa, in Lisa, lipit de ziduri, incercind sa devina una cu “mediul inconjurator”, dar oricind gata sa sara, sa sfisie), o timiditate ranforsata de materia dura a orgoliului, de constiinta propriei valori."
Bogdan-Alexandru Stănescu
"In Rugati-va sa nu va creasca aripi Paler utilizeaza simbolurile pentru a pune in scena infruntarea sa preferata: trecut versus prezent. Autorul face parte din galeria marilor pesimisti: e complet lipsit de acea orbire atit de necesara citeodata supravietuirii. Privirea lui e intotdeauna indreptata spre trecut, insa nu spre unul «glorios» (varianta banala a pesimismului), ci tocmai spre acela pictat in culorile infringerii. Daca privirea aruncata in viitor a Casandrei ii aducea acesteia moartea, privirea intoarsa spre trecut, pentru a-l pune mereu in oglinda strimta a prezentului, va condamna ginditorul, in orice societate, la singuratate...”   
Costi Rogozanu
"Octavian Paler crede ca personalitatea umana are trei dimensiuni: viata publica, viata privata si viata secreta. Primele doua nu l-au interesat (spune autorul), doar a treia a fost tinta principala a scrierii lui. Viata secreta inseamna vis, subconstient, obsesie, tot ce este incontrolabil, ce nu poate fi construit.” 
Alex. Ştefănescu
"Octavian Paler este, probabil, unul dintre intelectualii romani ai ultimilor trei-patru decenii care poate fi socotit «director de constiinta». Iar de nu e singurul, este in chip sigur cel mai indreptatit sa fie numit asa. Dens, consistent, cuvintul lui avea o greutate naturala. O gravitate naturala. Niciodata usuratic...” 

Opinia cititorilor

comments powered by Disqus