logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Indisponibil
Disponibilitate: Indisponibil
Anunţă-mă când este disponibil!
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist

Jurnal. Volumul I: 1881-1887

Carol I al României
Pastrat in arhiva familiei regale si, mai apoi, la Arhivele Statului din Bucuresti, jurnalul lui Carol I, pina acum inedit, cu exceptia citorva...
Vezi mai multe detalii
ISBN: 978-973-46-0510-1
Dimensiuni: 14,5x22,5 cm
Tip copertă: Hardcover
Alte volume:

MAI MULTE DESPRE CARTE

Pastrat in arhiva familiei regale si, mai apoi, la Arhivele Statului din Bucuresti, jurnalul lui Carol I, pina acum inedit, cu exceptia citorva fragmente, cuprinde patru volume, dintre care primul acopera anii 1881-1887. Purtind amprenta personalitatii regelui, jurnalul, altfel un lucru, se pare, obisnuit pentru Casa Regala a Romaniei - regele Ferdinand, regina Maria si Carol al II-lea au tinut si ei jurnale-, contine insemnarile zilnice ale suveranului, notatii de regula sumare, de citeva rinduri, dar foarte riguroase despre activitatile sale si despre evenimente ale zilei mai mult sau mai putin importante. Autorul nu urmareste o idee anume, ci reda cu fidelitate fapte, iar aprecierile personale si comentariile, care ar putea da seama mai bine de gindurile regelui, sint succinte si destul de rare. Importanta majora a insemnarilor pentru istoriografia acestei perioade provine tocmai din reflectarea fidela a politicii externe si interne a Romaniei, de la, de exemplu, pregatirea si semnarea in 1883 a aliantei cu Puterile Centrale si atitudinea regelui fata de aceasta decizie pina la lupta continua dintre liberalii si conservatorii ce se succeda la guvernare.

Autor: Carol I al României
Ediţie îngrijită de: Vasile Docea
Traducător: Vasile Docea
Data apariției: 2007
Editura: Polirom
Pagini: 616
Limba: Română
Hârtie: 80g/m
Cuvinte cheie:
istorie, arhiva regală, jurnal, regele româniei, casa regală

Opinii Editoriale

septembrie 2007, Dilemateca - Ion Vianu
"Jurnalul lui Carol I este, de fapt, un memento al fiecarei zile de domnie. Sint notate doar evenimentele brute: starea vremii, zilnic; intrevederea cu un ministru, dar niciodata continutul convorbirii; rare sint judecatile de valoare: calitatea performantei unui cintaret sau a unui discurs politic; niciodata uitate – o adevarata pasiune! – sint partidele de biliard (toti politicienii ar trebui sa stapineasca acest joc, al loviturilor indirecte). Intrebarea pe care mi-am pus-o este daca din insemnarile punctuale, obiective razbat reactiile celui care ia notele, psihologia lui. Pentru cititorul pasionat de notatii zilnice, de agende, de efemeride, lectura atenta a textului nu este suficienta. Se simte indemnat sa practice o lectura de alt gen. Una care cere o anumita practica psihologica. Rasplata este pe masura efortului. Sub notele reci, apare subtextul, scris cu cerneala simpatica. Ceea ce nu poate fi spus apare deodata vizibil. Indicibilul devine subiect de drama. Beneficiile unei asemenea lecturi sint mari, materia arida a agendelor se coloreaza, reaprinde momente pe care le-am fi crezut moarte."
nr. 318, Bănăţeanul - Liana Păun
"Cu ingrijorare percepe Carol si luptele politice din tara, fie cele dintre conservatori si liberali, fie din interiorul partidelor, nereusind sa se familiarizeze cu aceste «dezbateri» latine. Jurnalul e o marturie ca cel dintii rege al Romaniei era preocupat sa pastreze un echilibru intre cele doua mari partide din acea vreme si nu exista nici o insemnare pe baza careia sa poata fi banuit de partizanat. Ingrijorarea razbate si atunci cind scrie despre intrigile unor agenti rusi in Moldova, care agitau populatia impotriva guvernului. Carol a notat si faptul ca, vreme de vreo doua zile dupa proclamarea Regatului, nu a sosit nici o telegrama de recunoastere din partea marilor puteri, lucru care nu l-a lasat indiferent."
24 iulie 2007, România liberă - Ion Vianu
"Jurnalul cuprinde notatii despre activitatea de zi cu zi a regelui si prea putine indicatii directe asupra vietii personale sau a caracterului suveranului. Aflam care era, pe vremea aceea, activitatea zilnica a unui sef de stat, in speta a unui rege constitutional. A unui suveran care avea foarte multa putere (cum nu mai aveau regii occidentali). Regele putea sa refuze sa semneze orice lege votata de parlament. Pentru a preveni intirzierile care ar fi rezultat dintr-un refuz ulterior din partea sa, regele primea aproape zilnic ministrii care ii prezentau proiectele de legi. Regele indica principalele trasaturi ale legii ce urma sa fie votata, pentru a preveni du-te-vino-ul textelor intre Camere si Palatul Regal. Pe de alta parte, Carol I era un rege calator. Mereu in inspectie prin tara, vizita unitati militare, orase de provincie, dar si proprietatile personale. Cu toate acestea, nu era "dependent" de putere ca de un drog. Mergea la vinatoare, juca biliard, participa la lecturi literare ale reginei in prezenta Printului mostenitor. Calatorea foarte des in strainatate, in vacante, dar si in interes politic, in vizita la alti suverani ai Europei."
15 iulie 2007, Jurnalul naţional - Dan C. Mihăilescu
"O carte interesanta intii de toate pentru istorici – plina cu inventarul audientelor, proiectelor de lege, aniversarilor, deplasarilor, onorurilor, vizitelor, inspectiilor, petrecerilor, bolilor, febrelor si intrigilor preelectorale parlamentare si guvernamentale etc. –, dar din care si cititorul obisnuit are de tras varii foloase."
Neagu Djuvara
"Avem o datorie morala in primul rind fata de regele Carol I, pentru ca domnia sa a insemnat cea mai fericita perioada a existentei noastre.” 

Opinia cititorilor

comments powered by Disqus