Balada tristei cafenele

Scrierile lui Carson McCullers (1917-1967) au fost adeseori descrise ca gotice, grotești și bizare, dovedind o clară preocupare pentru morbiditate, dar și o imensă capacitate de umor, care joacă un rol vital în opera autoarei, la fel ca la Mark Twain și Faulkner. McCullers reușește să combine cu succes în opera sa oroarea cu umorul, într-o viziune tragicomică asupra vieții. Este un tip special de umor, care își are rădăcinile în originile sudiste ale scriitoarei; de altfel, McCullers consideră ca această viziune asupra vieții este comună literaturii sudiste și celei ruse, "ieftinatatea vieții omenești" fiind atitudinea dominantă în ambele. Rezultatul acestei atitudini îl constituie cruzimea și suferința care străbat literatura sudistă - o juxtapunere îndrăzneață și aparent nemiloasă a tragicului cu comicul, a măreției cu banalitatea, a sacrului cu obscenul, a sufletului omului în totalitatea lui cu un detaliu material. Farsa și tragedia se suprapun, iar efectele lor sunt simțite în mod simultan.