Poveşti din Persia antică

Despre Abul Kasim Mansur, cel care avea să adopte numele de Firdousi drept pseudonim literar și să lase moștenire literaturii vechi iraniene lungul poem epic Shah-Nama (Cartea regilor) - o istorie a țării sale de la întemeiere și până la cucerirea ei de către arabi, în secolul al VII-lea - se cunosc prea puține, cu toate că, o dată cu recunoașterea să drept cel mai mare poet iranian, el însuși a devenit personajul unora dintre cele mai pitorești istorisiri. Născut în jurul anului 940 și mort în 1020, Firdousi a petrecut 35 de ani scriind Shah-Nama, așa cum ne transmite tradiția, la cererea patronului sau, sultanul Mahmud din Ghazn. Nerespectându-și promisiunea plății și oferindu-i lui Firdousi 60 000 de monede de argint în locul celor de aur, sultanul a devenit eroul unei satire usturătoare, ieșite de sub până aceluiași poet, care a și fugit din Ghazni. După cum continuă povestea, zece-doisprezece ani mai târziu, cuprins de regrete, sultanul Mahmud ar fi încercat să-și răscumpere greșeală, trimițându-i lui Firdousi plata pe care i-o datora. Era însă prea târziu! Mesagerul sultanului ajungea chiar în momentul în care poetul era condus pe ultimul sau drum. Fiica acestuia a respins cu mândrie banii, cedându-i pentru construirea unui azil pentru săraci.