Lauda monotoniei | Az egyhangusag dicsérete

Ceea ce am observat de la prima lectură a sonetelor lui Markó Béla este tensiunea dintre structura fixă a textului şi conţinutul vitalist-reflexiv al gândirii poetice.

Autorul este conştient de riscurile pe care şi le ia evoluând în spaţiul scurt al sonetului. Am în vedere un set de constrângeri şi obligativităţi, o precedenţă ilustră şi dificultatea de a fi, totodată, un poet avizat şi insolit, cultivat şi proaspăt.

Riscurile sunt asumate şi dificultăţile sunt depăşite de Markó Béla.

De ce? Pentru că e vorba despre un poet remarcabil.