logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Indisponibil
Disponibilitate: Indisponibil
Anunţă-mă când este disponibil!
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist

Cimitirul din Praga. (Ediţia 2010)

Umberto Eco
Colecții/Serii: Biblioteca Polirom
Cimitirul din Praga spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie si dubla personalitate. Nu se stie exact cu ce anume se...
Vezi mai multe detalii
ISBN: 978-973-46-1844-6
Dimensiuni: 13x20 cm
Tip copertă: Hardcover

MAI MULTE DESPRE CARTE

Cimitirul din Praga spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie si dubla personalitate. Nu se stie exact cu ce anume se ocupa – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori si acte oficiale, din moment ce guvernantii, politia si serviciile secrete din multe tari sunt interesate de munca lui si vor sa‑l angajeze. In documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile sale suprapuse si cu ceasul ale carui limbi se invirt in sens contrar celui obisnuit. Intre conspiratii si revolte, Umberto Eco arata cum se deseneaza incet‑incet noua tabla de sah pe Vechiul Continent in a doua jumatate a secolului XX. Un roman cutremurator, despre aspecte ale unei politici trecute sub tacere, care arunca o lumina sumbra asupra viitorului.

Autor: Umberto Eco
Traducător: Ştefania Mincu
Data apariției: 2010
Editura: Polirom
Titlu original: Il cimitero di Praga
Pagini: 456
Limba: Română
Hârtie: 120g/m
Cuvinte cheie:
literatură italiană, istorie modernă, roman, falsificare, poliţie, servicii secrete, mister, dublă personalitate, evrei, conspiraţii, revolte, exterminare
  • Umberto Eco Umberto Eco - Autor
    Umberto Eco s-a născut la Alessandria (Piemont) şi a urmat cursurile Universității din Torino, luându-și licența în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. Conduce revista VS. Quaderni di studi...
    AFLĂ MAI MULTE
    Vezi toate cărţile

Opinii Editoriale

nr. 59, aprilie 2011, Dilemateca - Codrin Liviu Cuţitaru
"Cine este Simonini cu adevarat si cum a ajuns el aici (in postura unui italian aflat la senectute) constituie esenta propriu-zisa a epicului propus de Emberto Eco in volumul de fata, Cimitirul din Praga / Il cimitero di Praga, pe numele lui, publicat, la Milano, dupa fix treizeci de ani de la un alt bestseller al celebrului semiotician – Numele trandafirului / Il nome della rosa – si preluat de Polirom (cu un profesionalism editorial ce uimeste, in Romania zilelor noastre), in excelenta traducere a Stefaniei Mincu, la doar doua luni de la aparitia in original! In asemenea episoade trebuie cautat meritul prozatoului si cheia succesului sau international. El dezvaluie forta de a (re)construi o lume (istorica), fara a forta – „mitologizant” – autenticitatea ei intiala. Exagerarile romanului (s-a vorbit deja, legitim, despre ofensatoarea xenofobie a lui Simonini!) fac si ele parte, din pacate, sa recunoastem, dintr-un genuin si nu foarte indepartat trecut european."
Doru POP, nr. 3 / 2011, in Apostrof
"Proiectul romanesc al lui Eco devine, odata cu acest roman, transparent. Dupa ce a rescris istoria secolului XIV cu Numele trandafirului, dupa ce a re-construit marea revolutie a secolului XX cu Pendulul lui Foucault (centrat in jurul extraordinarului an 1968), dupa ce a refacut istoria secolului xvii cu Insula zilei de ieri, unde un naufragiat, aidoma lui Robinson Crusoe, povesteste la 1643 toate aberatii barocului, si dupa ce a reconstituit caderea Constantinopolului din secolele XII-XIII in contextul gnosticismului, prin Baudolino, a refacut, in Misterioasa flacara a reginei Loana, traseul imaginar al aparitiei fascismului in Italia, acum Umberto Eco narativizeaza istoria principalelor idei ale secolului XIX. Cartea, care se bazeaza pe un jurnal scris „in ordine inversa“, redactat de Simonini stimulat in urma unei discutii – cu cine altul decit cu doctorul Froďde! –, devine o anamneza rasturnata, menita sa il faca pe eroul principal sa inteleaga cine este (de fapt, romanul incepe cu aceasta intrebare retorica: „cine sunt eu?“), dar si pe cititori sa inteleaga cine este secolul care l-a facut posibil pe acesta."
aprilie 2011, Revista 22 nr. 12 - Andrei Oişteanu
"Romanul este un bun exemplu de metascriitura. Jurnale, scrisori, memorii, flash-back-uri, interventii ale „Naratorului“, documente autentice sau contrafacute, note istorice, ilustratii etc. sint amalgamate de autor, fiind folosite de acesta pentru a revizita dintr-o perspectiva noua istoria Europei din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. De fapt, miza cartii lui Umberto Eco este de a demonta, nu de a promova, mecanismele de generare si de supravietuire tenace a cliseelor si legendelor antisemite."
21 ianuarie 2011, Academia Caţavencu - Cristian Teodorescu
"Nu ratati acest roman pe muchie de cutit, dotat cu o impecabila si ironica saminta de scandal, incit daca n-ai sti nimic despre autor, nu i-ai da lui Eco mai mult de 40 de ani si ti-ai inchipui ca vrea sa si-i puna in cap pe aparatorii tuturor cauzelor cu istorie spinoasa din lume. Ca sa va faceti o prima idee, nici nu aparuse bine Cimitirul din Praga si ziarul Vaticanului l-a acuzat pe Eco de cochetarie cu antisemitismul, ceea ce mi se pare o prostie. Si, cel mai de neiertat – o confuzie intre aiurelile lui Dan Brown si acest roman al lui Umberto Eco despre mecanismele marilor conspiratii antisemite, antimasonice, anticlericale si xenofobe care au inceput cu pamflete in secolul 19 si au ajuns la paroxismul crimelor in masa si la Holocaust in secolul 20. In treacat fie zis, Eco face aici de doi bani fictiunile initiatic-fantasmagorice de tip Dan Brown, cu pretentiile lor istorice, bazate pe falsuri. De altfel, cred ca Eco a scris Cimitirul din Praga si pentru a-i pune pe coji de nuca pe cei care au comparat Pendulul lui Foucaultcu Codul lui Da Vinci. Imaginati-va un personaj inventat de Eco, un anume Simonini, cu dubla personalitate, care e notar si falsificator de acte si isi incepe cariera de informator si de agent secret in Italia facind ba pe omul lui Garibaldi, ba pe iezuitul. Simonini e expediat apoi la Paris, ca sa nu fie omorit pentru greselile lui politice, dar pina sa plece ucide direct sau prin interpusi niste martori incomozi. Tipul uraste femeile, pe evrei, pe masoni, pe iezuiti, pe nemti, pe francezi, pe rusi si nici pe italieni nu-i prea inghite. Devine informator si la Paris, unde mai omoara citeva persoane si traieste din informatii false despre conspiratii masonice si evreiesti si vrea sa dea marea lovitura inventind o adunare anticrestina a rabinilor din toata Europa in cimitirul evreiesc din Praga. Exasperat ca alti falsificatori ii tot fura ideile, Simonini face falsul vietii sale, materie prima pentru Protocoalele inteleptilor Sionului, care, in istoria reala, va fi folosit ca pretext pentru pogromurile din Rusia si pentru Holocaust. Or cind spui despre un fals document ca e un fals, unde e cochetaria cu antisemitismul?"
2 martie 2011, Luceafărul de dimineaţă - Radu Aldulescu
"Simonini, arhivarul, notarul, capitanul si mai ales informatorul si agentul secret, personajul principal al Cimitirului..., educat-format intr-un mediu familial framintat de xenofobie si obsesii conspirationiste, este intruchiparea unei patologii a vremurilor in schimbare de la sfirsitul secolului nouasprezece, care devine treptat structura de rezistenta a compozitiei. Pericolul masonic, comunist, iezuit, fascist, care ii dau prilejul lui Eco sa foloseasca tuse groase, imbinind precizia documentara cu placerea fabulatiei, realizind efectul estetic prin exagerare. Culmea e ca aceasta exagerare in fictiune a ramas de caruta in fata exagerarilor realitatii istorice. Pericolul comunist si fascist au existat si exista, nu pot fi ignorate. Ca si pericolul evreiesc, de altfel. Reversul acestor pericole, configurindu-se in pericole la fel de mari, una din posibilitatile de a realiza un echilibru de forte este chiar marea literatura. Romanele unui autor precum Umberto Eco, asadar."
L’Unità
"Un roman despre putere, despre instrumentele ei oficiale si partile ei intunecate, despre punctele ei nevralgice (guvernele, Biserica, lojile masonice) si organele ei executive (armatele, administratia, partidele). Un roman istoric care ne dezvaluie cum se fabrica si cum functioneaza Istoria.” 
La Stampa
"In Cimitirul din Praga, Umberto Eco imbina realitatea istorica si inventia literara, precizia documentara si placerea fabulatiei, hiperstructura narativa si efectele de clarobscur, fascinind cititorul, care din Risorgimento ajunge rapid la bonapartismul francez, asista la liturghii negre sau coboara in subteranele Parisului...” 

Opinia cititorilor

comments powered by Disqus