Descriere produs
Romanul unui eveniment care a zguduit lumea, povestea unei pasiuni neîmplinite
Romanul Septembrie a fost recompensat în 2015 cu Prix des Lecteurs du Salon du Roman Historique de la Levallois
Munchen, 1972. Doi ziariști acreditați la Jocurile Olimpice de vară se întalnesc în ajunul ceremoniei de deschidere; între ei se naște o legătură ciudată, un amestec de fascinație reciprocă și sfiiciune. Peste cateva zile, violența coboară că un trăsnet în mijlocul sărbătorii olimpice: membrii delegației israeliene sunt luați ostatici, terorismul se instalează în ceea ce ar fi trebuit să fie „paranteza olimpica”, întreaga lume e năucita. Povestea celor doi ziariști, deveniți martori direcți ai unui eveniment dramatic, nu e nici ea ferită de catastrofa acelor ore în care orice competiție sportivă e abandonată și cand organizatorii se străduiesc, disperat și haotic, să salveze viață ostaticilor. Nimeni nu scapă neatins de acea lungă zi de 5 septembrie.
„Se vor împlini în curand unsprezece ani de cand a murit fața noastră, dar cred că i-ar fi plăcut ideea mea, că ar fi fost mandră de mine. Din gandul acesta s-a născut un altul, așa că mi-am deschis computerul și am știut că trebuia să scriu povestea acelor zile așa cum mi le aminteam, neținand seamă de cronologia oficială. Ca să-i onorez pe cei unsprezece sportivi ale căror nume nu pot fi reamintite public de teama să nu stricăm cuiva cheful; dar și pentru a readuce la lumina povestea unui om despre care nu am vorbit niciodată nimănui, un om care a dispărut odată cu cele unsprezece sicrie, definitiv, că și cand ar fi fost ucis și el pe pista de la Furstenfeldbruck.
Acel om se numea Sam Cole.”
O iubeam (Top 10+) (2014) ,
Patria locotenentului Schreiber (2015) ,
Detalii produs
Cărți Ficțiune >> Cărți Contemporane
Cărți Ficțiune >> Cărți Moderne
Cărți Ficțiune >> Cărți Universale
Speciale >> Cărți sub 10 lei
Opinii editoriale
„Am vrea să uităm o mulțime de lucruri. Multora dintre noi le-ar plăcea să uite durerea pe care-au simțit-o la un moment dat: o pierdere, o moarte, o boală, o iubire neîmpărtășită etc. In uitare însă nu cred, cred mai degrabă că scriitorii trebuie să vorbească în literatură pe care o scriu despre toate astea, despre lucrurile pe care nu le putem uită. Nu faci să dispară un lucru dacă scrii despre el, dar îi dai o altă dimensiune și asta te ajută să-l privești altfel. Așa văd eu legătură dintre uitare și amintire.”