Deşertul tătărilor (Top 10+)

"Dino Buzzati, jurnalist scriitor si pictor, in cel mai cunoscut roman al sau, Desertul tatarilor (Il deserto dei tartari, 1940) este necrutator in a portretiza destine frinte, neimplinite nu din pricina neputintei, ci, si mai ironic, tocmai din cauza credintei oarbe, imposibil de depasit, ca intr-o zi lucruri marete urmeaza sa aiba loc si abia atunci viata isi va afla rostul ei adevarat. (...)
Intr-un fel, Desertul tatarilor vorbeste despre inutilitatea oricarei actiuni, despre lupta cu viata pe care niciodata nu avem cum s-o cistigam. Iar speranta, acest teribil si incurabil sentiment, este dusmanul cel mai cumplit."

"De-a dreptul extraordinar e insa talentul de povestitor al lui Buzzati, care se vede cel mai bine in proza lui scurta cu finaluri fantastice sau in micile lui parabole amintind de povestirile lui Kafka. Cea mai buna povestire a lui Buzzati mi se pare Colombre, care poate aparea in orice antologie de proza fantastica universala. Cred totusi ca daca n-ar fi scris Desertul tatarilor genialul italian n-ar fi ajuns la celebritatea pe care o merita oricum, cu virf si indesat."