Descriere produs
Romanul Necazuri cu școala (Premiul Renaudot 2007) oferă cititorului o perspectivă inedită asupra sistemului școlar – cea a elevului slab. Imbinind elementele autobiografice cu o reflecție serioasă asupra pedagogiei actuale, disfuncționalităților sistemului educațional, rolului familiei, teribilismului adolescentin, influenței televiziunii și publicității, Pennac reușește să demonstreze că, în ciuda părerilor preconcepute, elevii de astăzi sînt la fel de dornici de a cunoaște și de a învăța ca și cei de altădată. Folosindu-se de experiența căpătată de ambele părți ale baricadei, Pennac, el însuși un elev cu rezultate slabe, susține cu tărie că profesorii trebuie să investească mai multă dragoste în munca lor pentru a trezi interesul acestor „cazuri irecuperabile”.
Ochi de lup (2020) ,
Ca un roman - PB (2021) ,
Povestea unui cățel (2022) ,
Legea visătorului (2022) ,
Ernest și Célestine (2023) ,
Necazuri cu şcoala (2013) ,
Dictatorul şi hamacul (2014) ,
Milarepa (2023) ,
Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri (2024) ,
Curierul de sud / Zbor de noapte / Pilot de razboi / Pamint al oamenilor (2013) ,
Detalii produs
Opinii editoriale
"A fost o idee grozava. Ca fosta “loaza”, Pennac stie exact ce simt elevii din fata sa; de fapt, cele mai mari probleme pare a le avea cu parintii acestora… stie cit rau poate face o remarca umilitoare, aruncata in treacat, si cit de bine o incurajare sosita la timp. Iar in literatura pe care o preda vede nu doar un obiect de studiu, ci o sursa nesfirsita de dileme si placeri intelectuale, totodata piatra de incercare si oaza de frumusete pentru adultul de mai tirziu."
9 februarie 2009, Time Out - Ema Stere"Necazuri cu scoala se citeste pe nerasuflate. As introduce-o ca lectura obligatorie pentru toti profesorii, indiferent ce disciplina predau, o recomand si parintilor si liceenilor, caci relateaza o poveste incredibila: transformarea unei loaze in profesor si scriitor. Miracolul se datoreaza unei scoli cu internat si unor „profesori salvatori”. Scrisa la persoana I, cu o dezarmanta sinceritate, confesiunea lui Daniel Pennac respira prin observatiile suculente si vii despre viata scolii, cu privilegiul celor doua perspective pe care si le-a asumat intr-un mod inconfundabil: loaza si profesorul care, predind la scoli de periferie, a vazut si a salvat el insusi nenumarate loaze."
20 februarie 2009, România literară - Elisabeta Lasconi"Necazuri cu scoala este o carte cu si despre loaze, dar mai ales despre sansele pe care loazele, oricit ar fi de loaze, ar trebui sa le primeasca mai intii din partea profesorilor si apoi din partea familiei. Pennac scrie din toate cele trei ipostazele, cea de elev loaza, cea de profesor si chiar si cea de parinte.
De la bun inceput ne spune ca Necazuri cu scoala n-are nici o legatura cu scoala care se schimba – din societatea care se schimba. Cartea este despre durerea loazei dintotdeauna si despre neputinta parintilor si profesorilor de a intelege aceasta durere, despre interactiunile necazurilor scolare si familiale ale unui elev slab."
„În loc să culegem şi să publicăm perlele loazelor, care amuză atîtea cancelarii ale profesorilor, ar trebui să scriem o antologie a profesorilor buni. Literatura nu duce lipsă de asemenea mărturii: Voltaire aducîndu-le un omagiu iezuiţilor Tournemine şi Porée, Rimbaud arătîndu-şi poemele profesorului Izambard, Camus scriindu-i scrisori filiale domnului Martin, preaiubitul lui învăţător, Julien Green reamintindu-şi cu afecţiune de imaginea vie şi plină de culoare a domnului Lesellier, profesorul lui de istorie, Simone Weil aducîndu-i laude profesorului ei, Alain, care la rîndul lui nu-l va uita niciodată pe Jules Lagneau, care i-a trezit apetitul pentru filozofie, J.-B. Pontalis celebrîndu-l pe Sartre, care «tranşa» atît de mult faţă de toţi ceilalţi profesori ai lui… Dacă, pe lîngă portretul profesorilor celebri, această antologie ar propune portretul neuitatului profesor pe care aproape cu toţii l-am întîlnit măcar o dată în timpul şcolarităţii, poate că am face puţină lumină asupra calităţilor necesare practicării acestei stranii meserii.”
Daniel Pennac