Dragă viață

Gânduri ceţoase, impulsuri obscure, vinovăţii fără vină, acuzații difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resimţite ca reacţie firească. Benign demonism infantil, dincolo de logică şi de orice explicaţie. Şi totul în caruselul Relaţiei, cadrul obsedant al acestor istorii de viaţă amară, pestriţă, derizorie. Relaţii între părinţi şi copii, surori şi fraţi, bunici şi nepoţi, unchi, mătuşi, vecini. Cu avorturi, adultere, accidente, sinucideri, apendicite, bovarism, sex aiurea, decizii pripite de nuntă şi despărţire. Gelozie între surori, ura fetiţei faţă de de predicile mamei, Parkinson şi Alzheimer, Toronto şi Vancoover, baluri provinciale, paralizii, promele fantazări erotice ale vârstei nubile, rochia mamei, azilul, recuperări sentimentale după jumătate de veac, «apologia vieţii neinhibate», dar şi rigorile inflexibile ale unui mediu interiorizat religios. Pe scurt, viaţă. Mai precis: draga noastră viaţă. Cea pe care adesea uităm să o trăim, necum s-o mai şi gândim.