Descriere produs
Adunați de un păpușar atotputernic, dar invizibil, în jurul unei meșe din cafeneaua Consul, în centrul Bucureștiului de azi, Andrei Ionescu, Luca Hossu, Matei Alupei, Ioan Hristu, Marcu Popoviciu și Augustin Steriu devin beneficiarii unui spațiu ideal care îndeamnă la introspecție. Călătoria interioară e însoțită de o privire lucidă pe hartă unei Patrii cu un relief istoric accidentat, care a generat și continuă să genereze drame și vinovații, dar nu și soluții. Descifrat de o memorie capricioasă și de o mereu necesară nevoie de clarificare, anabasis-ul personajelor e de neevitat, obligindu-le să se raporteze în permanență la un ideal care poate luă, după împrejurări, înfățișarea unei iubiri neîmpărtășite, a unei lumi mai echitabile sau a unei inevitabile lupte cu iluzia. Actori principali sau martori de circumstanță, personajele ajung să-și dea seama că singura șansă de a veni în atingere cu eternitatea este trăirea, fără rezerve, a prezentului. Pe măsură înaintării spre o ineluctabila Oră a închiderii, textul se transformă într-o pasionantă și adeseori surprinzătoare parabolă despre lumea în care trăim, despre nevoia înnăscută de repere, dar și despre capcanele, servituțile și drama căutării acestora.
Periscop (2020) ,
Capcanele (2022) ,
Recapitulări (2023) ,
Paragina (2023) ,
Vara căluțului de lemn (2024) ,
Roata (2024) ,
Cartea din vis. Antologie de autor (1969-2024) (2024) ,
Detalii produs
Autor: Vasile Igna
ISBN: 978-973-23-3111-8
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 320
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Cartea Românească
Cărți Ficțiune >> Cărți Contemporane
Cărți Ficțiune >> Cărți Autori Români
Cărți Ficțiune >> Cărți Proză scurtă
Opinii editoriale
„Când am început să scriu Oră închiderii, printre primele lucruri pe care mi le-am propus a fost că textul să nu depășească o sută de mii de cuvinte. Ceea ce, după toate calculele, mi-a reușit.
Dar cine și-ar fi putut închipui că, după mai bine de un secol, pateticul și obsesivul enunț caragialian simț enorm și văz monstruos se va transfera, dintr-un Grand Hotel de provincie prăfoasa, într-o simandicoasă cafenea bucureșteană de la începutul mileniului al treilea? Toți cei șase, asemenea personajului din schița Grecului, erau niște dezaxați. Le lipsea, adică, osia în jurul căreia să se rotească, absența obligându-i să se învârtă, ca niște titirezi redundanți, în jurul lor. Doar că gălăgia nu era afară, ci înăuntru. Ea era cea care nu-i lasă să doarmă fără cletinatura și îi îmboldea să vadă monstruos. Simțul enorm nu era decât un mecanism ultraperfecționat care, în loc să le aducă pacea, mărea zarva.”