logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
În stoc
PREȚ: 13,95 lei
-7%15 lei
Disponibilitate: În stoc
Retur posibil: 365 zile
Data estimată de livrare: 14.12.2016
Comandă prin telefon sau email:
0740.317.617 carte@cartepedia.ro
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist

Ora de medicament

Radu Cîrstea Ratzone
În stoc
PREȚ: 13,95 lei
-7%15 lei
Disponibilitate: În stoc
Retur posibil: 365 zile
Data estimată de livrare: 14.12.2016
Comandă prin telefon sau email:
0740.317.617 carte@cartepedia.ro
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist
ISBN: 978-606-8611-31-0
Dimensiuni: 13x20 cm
Tip copertă: Paperback brosat

MAI MULTE DESPRE CARTE

Data apariției: 2015
Editura: Karth
Pagini: 92
Limba: Română
Hârtie: 80g/m
Cuvinte cheie:
poezie, literatură română, literatură contemporană, lirică contemporană, lirism, fantastic, gothic, horror, vis

Opinii Editoriale

Denisa Aricescu
Din dorinţa de a afla cât mai multe răspunsuri, Radu C. îşi împachetează poemele în cele mai autentice forme, le dă viaţă prin simplitate şi modestie, disecă stările într-un mod angoasant, deschide pe rând uşile realităţii austere şi ajunge într-un punct în care se aşază şi îngrijeşte ostentativ replicile adresate unui OM, prin Ora de Medicament
Renata Carageani
Imposibil să citești Ora de Medicament fără să-ți auzi propriul țipăt, cel cu care te-ai prezentat pe lumea asta, fără să fi fost întrebat dacă ești de acord să te joci de-a viul câteva zeci de ani! Imposibil să nu realizezi, citind aceste fotograme în cuvinte, că cineva ți-a dat țipătul pe „mute”, mai întâi între 14:00 și 18:00, când e program de liniște în bloc, apoi te-a învățat să-ți transformi țipătul în tors de pisică, pe termen lung – țipă, dar țipă delicat, nu-l deranja pe Cezarul născut prin cezariană, țipă „gri seară”, cum zice undeva acest poet tânăr și încruntat, defectiv de surâs, care ignoră frumoasele apusuri și răsărituri de soare din care-și trag seva atâția pricepuți. Am scris rândurile astea cu gândul la Edvard Munch, cel care a pictat „Strigătul”. Uită-te la pânza asta pe net și spune-mi dacă greșesc: strigătul e în ochi, nu în gură. Ochii VĂD ceea ce generează strigătul.
Andrei Huțuleac
Când cineva te roagă să-i recenzezi (chiar și în numai câteva rânduri, pentru coperta patru) proaspătul volum de poezii, te apuci desigur și citești obiectul cu pricina. Apoi, citindu-l, îți reamintești că poezia este un act atât de intim, încât a încerca să opinezi în mod profesionist asupra ei ține aproape de domeniul vulgarului. Poezia, în sine, ca și dragostea, aparține în mod exclusiv celui care o trăiește la intensitate maximă, deci celui care o scrie. Dorința de a o comenta ca pe un meci de fotbal sau ca pe orice alt eveniment de larg interes ține de încercarea noastră mult prea omenească de a încadra în convențional ceva ce s-a născut tocmai din lupta omului cu convenția. Radu Cîrstea Ratzone iubește să scrie și asta este singura afirmație pe care o putem face despre el și opera lui fără să cădem în capcana intelectualității. Ratzone trăiește pentru a scrie și nu-și dorește nimic altceva de la viață decât coli albe și cerneală (fie ele și virtuale). Și pentru că scrisul nu este, până la urmă, decât o declarație de dragoste făcută vieții, intuim despre poet că iubește viața fără însă (atenție!) a o ierta pentru marile ei găuri de sens. După ora de medicament administrată de Radu Cîrstea Ratzone, îmi luminează în cap, ca o firmă prăfuită dintr-o viitoare societate post-apocaliptică, următoarea afirmație: „soarele nu sărută oamenii care nu știu că trăiesc

Opinia cititorilor

comments powered by Disqus