Zborul gâștei sălbatice
de Horia Bădescu
Titlu apărut în colecția Școala ardeleană de proză la Școala Ardeleană
Descriere produs
„Roman existenţial, roman parabolic, roman gotic, Zborul gâştei sălbatice este istoria unei resurecţii morale prin iubire. Destinele personajelor acestei cărţi se împlinesc într-un spaţiu închis şi uneori halucinant, Pavilionul şi Fazaneria, care-i reuneşte pe aceşti condamnaţi la incertitudine, dar care este deopotrivă şi o poartă prin care se intră într-un univers magic. În această lume doar aparent atemporală, aceşti oameni mutilați de istorie încearcă, şi uneori reuşesc, să-şi recupereze libertatea interioară. Ei nu sunt nici victime, nici călăi, ci pur şi simplu oameni în care Binele şi Răul vieţuiesc deopotrivă.
Ediţia de faţă restituie această carte scrisă cu bucurie şi tristeţe, cu iubire şi ură, în integralitatea ei, recuperând paginile interzise de cenzura vremii.”
Horia Bădescu (Preambul la ediția a II-a)
Cărţile vieţuirii (2014) ,
Joia patimilor (2019) ,
Între Scila și Caribda, încotro? (2022) ,
Rana ascunsă a fiecărei zile (2023) ,
Detalii produs
Autor: Horia Bădescu
ISBN: 978-606-8770-17-8
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 282
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Școala Ardeleană
Cărți Ficțiune >> Cărți Contemporane
Cărți Ficțiune >> Cărți Moderne
Cărți Ficțiune >> Cărți Autori Români
Opinii editoriale
„Povestea lui Matei şi a Mariei este una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste din literatura română contemporană. Dar prin câteva dintre poveştile sale de planul al doilea, Zborul gâştei sălbatice se vrea deopotrivă şi un roman social… În întregul ei, Zborul gâştei sălbatice este o carte încântătoare şi rafinată care, după Anotimpurile (splendida culegere de poeme din 1987), ne întăreşte în impresia că autorul se află la ora marilor împliniri.”
Liviu Petrescu (Viaţa românească, nr. 10-12, 1989)„Zborul gâştei sălbatice revelează un romancier de un splendid lirism. Îţi dai seama foarte repede, în această carte de o constantă intensitate lirică, dar fără patos, fără ridicări inutile de ton, că te mişti într-un spaţiu mental în care întreaga atenţie se concentrează pe fluidul dintre personaje, pe curenţii care le atrag sau le despart, pe aspiraţiile lor secrete.”
Jacques De Decker – Preşedinte al Academiei regale de limbă şi literatură franceză din Belgia (Le Soir, 24 ianuarie 2001)