Drumul egal al fiecărei zile

Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România

Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române

Nominalizare la Premiul „Jean Monnet” pentru literatură europeană

Roman tradus în Franța, Germania, Italia, Spania, Bulgaria și Macedonia

„Gabriela Adameșteanu vine cu unul dintre cele mai frumoase romane ale adolescenței feminine. Drumul egal al fiecărei zile pare să fie din categoria cărților care nu au ce pierde în timp. Nici stilistic, nici istoric. Scriitura se salvează prin simplitatea inatacabilă, prin ingeniozitatea naturală. Letiția Branea, eroina cărții, este unul dintre cele mai bune personaje din literatura postbelică. Dincolo de faptul că Drumul egal al fiecărei zile e o carte foarte frumoasă, uimitor e cât de bine se regăsește în fibra ei tot ceea ce astăzi știm despre Gabriela Adameșteanu.” (Tania Radu)

„Puține eroine din istoria literaturii române ar putea rivaliza cu Letiția Branea în privința detaliilor în care este zugrăvită. Faptele, senzațiile, angoasele Letiției sunt mereu la vedere, dar aceasta nu tulbură latura de mister a personajului, natura sa contradictorie. Cu cât aflăm mai multe, cu atât personajul Gabrielei Adameșteanu devine mai credibil, dar și mai dificil de înțeles. La capătul lecturii este greu de spus dacă Letiția Branea este o personalitate puternică sau foarte vulnerabilă, o învingătoare sau o învinsă. Trăirile și reacțiile sale oferă argumente pentru fiecare ipoteză.” (Tudorel Urian)

„Drumul egal al fiecărei zile vorbește despre modul subtil și inextricabil în care viețile noastre se hrănesc cu experiențele altora. Formarea Letiției este modelată de destinele celor apropiați. Viața frântă a unchiului va fi absorbită de tânăra naratoare. Ființa umană devine așadar, în mare măsură, un soi de relicvariu, în ciuda dorinței de a fi altfel. Un adevăr existențial pe care fiecare îl descoperă pe cont propriu și care constituie de fapt axa cărții. Dar la adevărul ficțional nu ajungem decât după un parcurs romanesc dens, concret și cu totul captivant.” (Doina Ioanid)