logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Indisponibil
Disponibilitate: Indisponibil
Anunţă-mă când este disponibil!
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist

Viaţă de aruncat

Bogdan O. Popescu
Colecții/Serii: Ego. Proză
Volumul Viata de aruncat reprezinta debutul in proza al poetului Bogdan O. Popescu. Trecind de la tristetea si autoinselarea unei femei aflate la...
Vezi mai multe detalii
ISBN: 978-973-46-1987-0
Dimensiuni: 13x20 cm
Tip copertă: Paperback brosat

MAI MULTE DESPRE CARTE

Volumul Viata de aruncat reprezinta debutul in proza al poetului Bogdan O. Popescu. Trecind de la tristetea si autoinselarea unei femei aflate la virsta de 30 de ani la comicul sinistru al lumii taximetristilor si delicate amintiri din copilarie, cititorul celor opt povestiri va fi cucerit de acest volum „scris surprinzator de sigur pentru o prima carte de proza a unui poet”, dupa cum afirma Mircea Cartarescu îi prefata cartii.

Autor: Bogdan O. Popescu
Prefaţator: Mircea Cărtărescu
Data apariției: 2011
Editura: Polirom
Pagini: 200
Limba: Română
Hârtie: 80g/m
Cuvinte cheie:
literatură română, debut, tristeţe, autoînşelare, comic sinistru, amintiri din copilărie
  • Mircea Cărtărescu
    Prefaţator
    Bogdan O. Popescu - Autor
    Bogdan O. Popescu (n. 1971), medic neurolog la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, este autorul mai multor volume de poezii, dintre care amintim: La revedere, printesa! (1995, Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar); Poemul de garda (1999); Leul de dupa extravagante (2002); Masinaria de uitare (2004); Poeme in loc de tutun (2007); Aerobiciclete (2010). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din anul 2002.
    AFLĂ MAI MULTE
    Vezi toate cărţile
  • Bogdan O. Popescu
    Autor
    Mircea Cărtărescu Mircea Cărtărescu - Prefaţator
    Mircea Cărtărescu s-a născut în 1956 la Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti şi a debutat ca poet, publicând câteva volume de versuri, marcate de spiritul a ceea ce critica literară a numit...
    AFLĂ MAI MULTE
    Vezi toate cărţile

Opinii Editoriale

31 mai 2011, Adevărul literar şi artistic - Marius Chivu
"Ce mi se pare cu adevarat important in ceea ce-l priveste pe Bogdan O. Popescu este faptul ca, desi vag irizata de o sensibilitate lirica, proza lui de debut pare rupta complet de propria poezie si reuseste sa fie altceva, placind simtul de observatie pe gravitate, combinind simtul tragicului si al absurdului existentei cu placerea de a construi personaje si de a le lasa sa vorbeasca. Prozele incearca sa surprinda, fiecare in felul ei discret, nu neaparat o latura, ci, mai exact, un anume punct tragic al vietii, acea clipa a irumperii absurdului sau a mortii in profan, momentul in care existenta se deregleaza imperceptibil sau cind in dragoste se produce declicul declinului, iar pasiunea trece in drama."
31 iulie 2011, Cultura, nr. 29 - Cornelia Maria Savu
"Viata cu amanuntul din povestirile lui Bogdan O. Popescu are, cind e cazul, si lentoarea si trepidanta unor cadre de film, ingenios montate, personajele, chiar si cele episodice, sint bine individualizate (…), dialogurile au firesc si autenticitate cum se vede mai rar in proza autohtona postdecembrista. Tocmai pentru ca e un cititor aplicat al genului, Bogdan O. Popescu scrie despre ce cunoaste bine. Fara sa aiba nevoie de retete, de inscrierea intr-un anume trend. Proza lui (deocamdata, scurta) ar putea deveni, cu usurinta si cu folos, scenariu de film si in aceasta ipostaza fiind, cu siguranta, altceva decit produsele de serie cu ingrediente festivaliere."
26 iulie 2011, Orizont, nr. 7 - Gabriela Glăvan
"Autorul, afirmat deja ca poet prin sase volume de versuri, reuseste performanta unui debut in proza ce ii va marca ferm si pozitiv evolutia literara. Probabil ca una dintre abilitatile esentiale pe care un prozator trebuie sa le cultive este aceea de a-i da cititorului senzatia ca fictiunile sale sint la fel de reale ca propria biografie, iar lumea narativa are contururi si contraste suficient de vizibile incit sa poata fi „vizitata” si „respirata”. Povestirile acestui volum sint dovada ca autorul lor are din plin aceasta calitate si isi asuma statutul de prozator cu aceeasi incredere fericita in literatura cu care s-a afirmat ca poet. " Bogdan O. Popescu a virat curajos pe artera fictiunii, s-a instalat confortabil in vehiculul fara virsta al placerii de-a povesti si, cu siguranta, urmeaza o cursa demna de urmarit.
26 august 2011, România literară, nr. 34 - Cosmin Ciotloş
"Centrul de greutate al prozei (de unde si titlul, de altfel) il reprezinta povestirea in rama intitulata „Sobolanii se lovesc de ziduri”, pe care unul dintre prietenii protagonistului o citeste in fata publicului din tabara. O bucata pina la un punct misterioasa, apoi pur si simplu realista, care face senzatie acolo si care nu suna deloc rau nici in afara taberei. Densa, acuta, aceasta ar fi putut figura, compozitional si independent, in cuprinsul Vietii de aruncat. Aici se vede cel mai bine intuitia lui Bogdan O. Popescu. Care a vopsit pe dinafara toate gardurile, le-a scrijelit cu vorbe de tot felul, lasind inauntru o fiara psihologica. Suspiciunea. Alteori, in restul cartii, pregateste in acelasi fel ritualul cite unei devoalari sfisietoare, privind tensiunea extrema a vietii in doi sau pe aceea, tot extrema, a abrutizarii profesionale. Bogdan O. Popescu ramine, si in proza, un ironist de buna calitate."
2 iunie 2011, Dilema veche nr. 381 - Marius Chivu
"In aceste proze fara reziduuri, unde scriitorul nu se mai joaca de-a literatura, reuseste sa se manifeste, literar vorbind, perfect independent, desprinzindu-se cu totul de modele. Esti indreptatit sa vorbesti despre maturizare in conditiile in care mecanismele exacte si fragile ale prozei scurte tradeaza, in opinia mea, mult mai usor decit principiile poeziei. Mai ales ca, a doua surpriza, convertita in calitate, pe care am avut-o citind cele opt proze ale volumului, este faptul de a nu putea desprinde, in ciuda unor mici artificii meta-narative care revin, vreun pattern, preferinta pentru un singur tip de abordare sau pentru un model de narator. Cu toate acestea, prozele incearca sa surprinda, fiecare in felul ei discret, nu neaparat o latura, ci, mai exact, un anume punct tragic al vietii, acea clipa a irumperii absurdului sau a mortii in profan, momentul in care existenta se deregleaza imperceptibil sau cind in dragoste se produce declicul declinului, iar pasiunea trece in drama. Eu sper ca Bogdan O. Popescu sa continue cu povestiri. Are toate calitatile necesare."
18 iunie 2011, Suplimentul de cultură, nr. 319 - Bogdan Romaniuc
"Daca infernul lui Dante ar fi alcatuit din cercuri de cale ferata, atunci cu siguranta ca pe acolo ar putea trece metroul metropolitan din Omul cu limba scoasa. Oameni cu viata de aruncat, acestea sint personajele lui Bogdan O. Popescu din primul vagon: o negresa grasa scotocind intr-o punga uriasa de supermarket, un adolescent cu castile in urechi dirijind cu o acadea, un om durduliu, o dona trecuta de virsta cuceririlor, doi romi interpreti de ocazie, un artist ambulant buhait, un acordeonist cersetor, un copil batrin si rau, un viorist brunet, un chinez, o gospodina vopsita blond, o femeie educatoare, un italian matahalos, un omulet infricosator cu chip de fiara, un om cu limba scoasa. Toti cu viata de aruncat. Viata de aruncat se incheie, bineinteles, cu o aruncare, dar si cu o intrebare al carei raspuns, odata aflat, ar elimina de la inceput alte aruncari inutile: „ce calitati ar trebui sa avem ca sa detectam starturile gresite?”."
Mircea Cărtărescu
"Cu Viata de aruncat, Bogdan O. Popescu urca pe o spira superioara a evolutiei sale. El apare aici mult maturizat. In prozele sale se vede ceea ce nu avea loc sa se manifeste in poezie: gravitatea autorului, seriozitatea sa in fata vietii, simtul tragicului si al absurdului. Proza titulara e o sfisietoare dare de seama despre o dragoste care se sfirseste, sufocata de lucruri neinsufletite.” 

Opinia cititorilor

comments powered by Disqus