logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
În stoc
PREȚ: 22,34 lei
-7%24,02 lei
Disponibilitate: În stoc
Retur posibil: 365 zile
Data estimată de livrare: 14.12.2016
Comandă prin telefon sau email:
0740.317.617 carte@cartepedia.ro
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist

Cutia cu batrâni

Andrei Oişteanu
În stoc
PREȚ: 22,34 lei
-7%24,02 lei
Disponibilitate: În stoc
Retur posibil: 365 zile
Data estimată de livrare: 14.12.2016
Comandă prin telefon sau email:
0740.317.617 carte@cartepedia.ro
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist
Alcatuita din doua micro-romane, Cutia cu batrini este singura opera de fictiune a lui Andrei Oisteanu. In Comisionarul, un fost avocat ce renunta la...
Vezi mai multe detalii
ISBN: 978-973-46-3151-3
Dimensiuni: 13x20 cm
Tip copertă: Paperback brosat

MAI MULTE DESPRE CARTE

Alcatuita din doua micro-romane, Cutia cu batrini este singura opera de fictiune a lui Andrei Oisteanu. In Comisionarul, un fost avocat ce renunta la profesie pentru a livra flori la domiciliu este angajat de o clienta sa-i supravegheze tatal care amenintase cu sinuciderea. Ostil inca de la inceput fata de paznicul impus de fiica lui, Carol incearca prin toate mijloacele sa scape de el, ajungind in final sa nu mai stie daca acesta exista cu adevarat sau este doar un dublu al sau. Arhivarul este povestea unui colectionar care, in dorinta de a aduna obiecte stranii, strabate locuri fantastice si cunoaste oameni la fel de neobisnuiti ca lucrurile pe care le vind. Retras printre obiectele strinse, fostul arhivar incepe sa se identifice cu ele, impins parca de dorinta de a atinge si el conditia de obiect.   

Autor: Andrei Oişteanu
Prefaţator: Dan C. Mihăilescu
Data apariției: 2012
Editura: Polirom
Pagini: 264
Limba: Română
Hârtie: 80g/m
Cuvinte cheie:
literatură română, colecționar, microromane, arhivarul, flori la domiciliu, obiecte stranii, fantastic, dedublare, sinucidere
  • Dan C. Mihăilescu
    Prefaţator
    Andrei Oişteanu Andrei Oişteanu - Autor
    Andrei Oișteanu este cercetător, membru în Consiliul Științific al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Româna), conferențiar la Facultatea de Litere (Universitatea din București) și președinte al Asociației...
    AFLĂ MAI MULTE
    Vezi toate cărţile
  • Andrei Oişteanu
    Autor
    Dan C. Mihăilescu Dan C. Mihăilescu - Prefaţator
    Dan C. Mihăilescu (n. 1953) este este unul dintre cei mai avizati critici ai literaturii romane in postceausism. A debutat publicistic in 1984, in Romania literara. Premiul Uniunii Scriitorilor in 1982 (pentru debut) si in 1999 (pentru traducerea integrala a...
    AFLĂ MAI MULTE
    Vezi toate cărţile

Opinii Editoriale

29 noiembrie 2012, Observator cultural, Nr. 394 (652) - Daniel Cristea-Enache
"Comisionarul e o proza remarcabila si (dupa finalul ce rastoarna lucrurile ori lasa deschisa aceasta perspectiva) scrisa in doua cerneluri. Criticii le-au identificat, Dan C. Mihailescu vorbind despre o «revelatie a Dublului», iar Vitalie Ciobanu, despre «framintarile aceleiasi constiinte dedublate». Un microroman de alta factura este Arhivarul, cu o scriitura diferita: una artista, cu parfum si miros arhaic ori cu un mix neologic. Atmosfera va fi creata din elemente de Ev Mediu generic si romanesc. Structura prozei e astfel conceputa incit pe un fir subtire sa poata fi adaugate cit mai multe scene de culoare nelinistitoare. Andrei Oisteanu utilizeaza orice pretext si pliu narativ pentru a desfasura cite un episod de tortura, bestialitate, agonie descrisa minutios, intr-o colectie sui-generis de orori. Legenda este scoasa din terenul ei de reprezentare simbolica si adusa in sfera unui realism dur, greu de suportat. Ambele proze rezista foarte bine celor trei decenii scurse intre momentul scrierii si cel al editiei de fata. Andrei Oisteanu este un scriitor rafinat, cu un debut complicat, aminat si ramas, deocamdata, fara o continuare si o continuitate pe culoarul epic."
Andrei Oişteanu în dialog cu Stelian Ţurlea, 23 noiembrie 2012, Ziarul de duminică, nr. 47 - Andrei Oişteanu
"In ceea ce ma priveste, romanul Cutia cu batrini este o carte atipica. Toate celelalte carti scrise de mine sint studii de etnologie si antropologie culturala, de istorie a religiilor si a mentalitatilor. Romanul Cutia cu batrini este exceptia care infirma regula. Dar poate ca tocmai aceasta postura atipica face cartea mai imprevizibila."
1-31 decembrie 2012, Realitatea evreiască, nr. 396-397 - Iulia Deleanu
"Desi Comisionarul si Arhivarul circula-n lume sub eticheta de «micro-romane», primul tine mai mult de dramaturgie si eseistica, al doilea – de parabola orientala. Exista, desigur, pretextul epic. Comisionarul este angajat sa supravegheze un batrin obsedat de gindul sinuciderii. Dupa o perioada de tacuta observare, intre cei doi se isca discutii filozofice despre viata, moarte, sinucidere, Divinitate, memorie. Sint doi sau unul singur?! In cele din urma, prezumtivul sinucigas se sustrage – sau e lasat s-o faca? – tutelei supraveghetorului, liber sa-si exercite vointa. Arhivarul este pensionar, colectionar de obiecte insolite. Depistarea lor devine canavaua din care rasar oameni si locuri carora le-au apartinut…"
1 decembrie 2012, Suplimentul de cultură, nr. 377 - Paul Cernat
"E vorba despre o carte cu o valoare de cale de acces catre sensibilitatea si interioritatea autorului Andrei Oisteanu, pe care il cunoastem cu totii ca antropolog, preocupat de istoria religiilor, de imagologie, de etnologie. Aceasta carte de proza il plaseaza pe Andrei Oisteanu intr-o genealogie a maestrilor sai, Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu. Este o bijuterie, este o carte a unui estet indragostit de lucruri vechi. Este si o carte de atmosfera, este o carte in subsidiar despre identitate, despre dubla identitate, despre transferul de identitate. Este o carte indragostita de pitorescul balcanic. Este o carte mateina, dar in acelasi timp este si o carte care vine pe filiera de care pomeneam, in special cea a lui Mircea Eliade. Andrei Oisteanu este o aparitie singulara ca prozator. Este in general o personalitate singulara, iar Cutia cu batrani este o aparitie insolita in literatura romana a ultimelor decenii. Toate cartile savante ale lui Andrei Oisteanu ar trebui citite si prin prisma acestui volum fermecator, a acestui volum care mie mi se pare ca e o carte de recitit. Eu o recitesc cu delicii."
1 decembrie 2012, Suplimentul de cultură, nr. 377 - Andrei Oişteanu
"Observ ca, in afara de comentariul la textul propriu-zis, exista si un comentariu metatextual. Mai interesant decit textul romanului pare a fi contextul faptului ca autorul vine dintr-o zona savanta (cu sau fara ghilimele) si derapeaza (cu sau fara ghilimele) in zona literaturii. Este intr-adevar o problema pe care si-au pus-o si Mircea Eliade, si I.P. Culianu. Ei au perseverat in scrierea de literatura fantastica, dar si-au pus si aceasta problema. Si anume: cum se produce trecerea de la nonfiction la fiction, de la exegeza mitului la geneza mitului (literatura este „fiica mitologiei”, cum spunea Eliade)? Se produce constient sau inconstient, prin defulare sau dedublare, din exces de creativitate?! E vorba de un schimb de substante in ambele sensuri, reciproc, adesea inconstient, un fenomen care este interesant de studiat el insusi."
1 decembrie 2012, Suplimentul de cultură, nr. 377 - Daniel Cristea-Enache
"Mi s-a parut in aceasta carte de proza ca, dincolo de cunostintele, de eruditia, de simbolurile cu care lucreaza simbologul, dincolo de arhetipuri si de eventuala scriitura mateina despre care s-a vorbit, exista o scriitura extrem de personala, ce este un construct al prozatorului Andrei Oisteanu. O scriitura care, ca sa fortez putin demonstratia, as spune chiar ca nu are nici o legatura cu savantul, desi evident ca exista niste fire intre ei. (...) Putem vedea bucuria autentica a unui scriitor autentic de a face o literatura care nu trebuie sa fie in fiecare pagina sofisticata, stratificata, sa trimita spre alte sfere spirituale si care se „consoleaza” a fi literatura pur si simplu, o literatura absolut remarcabila."
Paul Cernat
"La fel ca Mircea Eliade si I.P. Culianu – marile sale modele, despre care a publicat o carte-puzzle –, Andrei Oisteanu a incercat sa-si dubleze studiile erudite de etnologie si antropologie religioasa prin intermediul fictiunii. Cutia cu batrini ramine o aparitie meteorica, amestec de meditatie fantasta, atmosfera crepusculara, onirica si fabulatie stranie, cu nervuri eseistice si scriitura artista, fascinata de pitorescul levantin. Autorul a topit in textura ei o experienta de arheolog al imaginarului, de folclorist si mitolog. Nu aici sta insa centrul de greutate, ci in atractia nostalgica, decadenta fata de spectrele trecutului mort, supravietuind in colectii de obiecte bizare, in relicve, «antichitati» si «vechituri» de tot felul (instalatia obiectuala de pe coperta este o punere in abis a cartii).” 
Ioana Pârvulescu
"Cutia cu batrini de Andrei Oisteanu este o carte-obiect... Cu buna stiinta, autorul a ales ca ilustratie a copertei un obiect confectionat chiar de el. Este primul joc de simboluri dintr-o scriere in care te poti usor rataci printre semnificatii si arhetipuri... Cutia cu batrini este o carte ciudata. Daca, asemenea Batrinului arhivar, ati dat vreodata un anunt in ziar «Caut obiecte stranii», o sa va incinte. Daca nu, nu.” 
Dan C. Mihăilescu
"Andrei Oisteanu, preocupat de etnologie, simbologie si antropologie, este si un artist: colajele sale suprarealiste dezvaluie o adevarata – si o baroca, manierista – patima a deghizarii de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului. Cutia cu batrini ne cheama din cufarul infinit, ascuns, cum spunea Jung, in pivnita fiintei noastre. Caci omul cu etaje stie foarte bine ca, fara subterane, acoperisul n-ar fi cu putinta.” 

Opinia cititorilor

comments powered by Disqus