Femeia în roşu (Top 10+)

"Subiectul ales de noi pentru roman a fost o poveste reala, un fel de mica bomba istorica. Am reconstituit – cu o documentare la singe – tot ce s-a putut recupera si am restaurat astfel o biografie. Senzationalul a aparut insa abia dupa incheierea cartii, cind mare parte dintre persoanele reale pe care noi le-am facut personaje au sfirsit tragic. Sigur, romanul a mai si fabulat pe ici, pe colo. Dar fabulationarile noastre, in fond, deductii scriitoricesti, s-au dovedit a fi mai apoi cea mai pura realitate.
(Sa scriu alaturi de Mircea Nedelciu si Mircea Mihaies ) a fost o imensa sansa si o imensa bucurie, pentru ca lucrul timp de trei saptamini la cele peste 500 de pagini manuscrise a fost un joc superb intre prieteni. Nu ne-am certat niciodata, n-am avut orgolii (desi eram naturi total diferite), pentru ca am facut totul fara incrincenare, din placere. In fiecare seara, dupa cite 10 pagini batute la masina (baietii, mai cu spor, eu, destul de chinuit), ni le corectam fara crutare, taiam, scriam pe margine cuvinte nu prea magulitoare, cinam voiosi si a doua zi ne puneam pe indreptat tot ce nu placuse celorlalti. A fost raiul pe pamint ca experienta de scris colectiv."

"Femeia in rosu este (…) un text despre cum se scrie un roman, insa toate indicatiile tehnice sint bine ascunse in spatele fatadei unei actiuni care se petrece intr-un ritm alert. Femeia in rosu, roman al represiunii si al posibilitatii limitate de acces la informatie, este fortat sa recurga la o imagine a strainatatii si a permutarilor literare construite din fragmente. Obsesia granitei, a drumului si a Eldorado-ului american sint elemente care indica nu numai multiplele stratificari intertextuale rezultate din studiul de dinaintea scrierii romanului, caci informatiile directe despre spatiul american erau greu accesibile in epoca, dar si faptul ca la baza romanului se afla, de fapt, un joc al artei de amorul artei."

"E o carte-puzzle, multietajata, minutios imbricata, in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care «peticele» intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat. Nu forma cartii este insa lucrul cel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus-ului estetic ce a parut, vreme de o suta de ani, cel mai putin adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», cel mai demn de o evitare dispretuitoare: senzationalul. Cu corolarul sau de kitsch, stridenta, romance, aventura, miracol de doi bani, senzationalul se intrupeaza aici in povestea «romantata» a Anei Cumpanas din Comlos, care, dupa o viata picaresca, in care traverseaza doua continente, se intoarce ca sa moara in Banatul natal. Miezul vietii sale este seara in care, imbracata in rochie rosie, faciliteaza uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu, din start, un roman senzational, ci, dedublare specifica postmodernului, un roman despre (romanul) senzational, care sa fie, in acelasi timp – uzind de toate procedeele parodiei, pastisei, restauratiei butaforice –, un roman chiar senzational.”