logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
În stoc
PREȚ: 8,95 lei
-7%9,62 lei
Disponibilitate: În stoc
Retur posibil: 365 zile
Data estimată de livrare: 07.12.2016
Comandă prin telefon sau email:
0740.317.617 carte@cartepedia.ro
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist

Zero grade Kelvin

Adrian Schiop
În stoc
PREȚ: 8,95 lei
-7%9,62 lei
Disponibilitate: În stoc
Retur posibil: 365 zile
Data estimată de livrare: 07.12.2016
Comandă prin telefon sau email:
0740.317.617 carte@cartepedia.ro
Suntem ONLINE! Discută cu noi aici.
Adaugă la wishlist
Colecții/Serii: Ego. Proză
In Hastings si Auckland, Noua Zeelanda, se incheaga o gasca de emigranti din Anglia, Romania, Japonia etc. Povestitorul, Hansie, Katalin, Nicu Popa,...
Vezi mai multe detalii
ISBN: 978-973-46-1550-6
EAN-16: 978973461550
Dimensiuni: 13x20 cm
Tip copertă: Paperback brosat

MAI MULTE DESPRE CARTE

In Hastings si Auckland, Noua Zeelanda, se incheaga o gasca de emigranti din Anglia, Romania, Japonia etc. Povestitorul, Hansie, Katalin, Nicu Popa, Roland muncesc intr-o livada de mere, zugravesc, ruleaza jointuri, incearca sa comunice, sa iubeasca, sa obtina rezidenta neozeelandeza si sa duca „o viata de adevar, liniste si dreptate”. De fapt, viata pare sa se scurga pe linga ei, dar se scurge cu un farmec straniu, care invaluie si personajele, si non-intimplarile lor.

Data apariției: 2009
Editura: Polirom
Pagini: 256
Limba: Română
Hârtie: 80g/m
Cuvinte cheie:
literatură română, Noua Zeelandă, emigranţi, travelleri, backpackeri, muncă in străinătate, comunitate, straniu
  • Adrian Schiop Adrian Schiop - Autor
    Adrian Schiop (n. 1973, Porumbacu de Jos, judetul Sibiu) a absolvit Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, sectia Pedagogie – Limba si literatura romana a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Master in lingvistica la Facultatea de Litere a...
    AFLĂ MAI MULTE
    Vezi toate cărţile

Opinii Editoriale

numarul 31, 2010, Noua literatură - Tiberiu Stamate
"In carte sint doua povesti: cea a imigrantului in Noua Zeelanda, cazat la un hostel locuit de oameni asemenea lui, in cautarea unor munci pasagere, nu grozav platite, dar mult mai tentante decit cele din Romania, si cea a «Filmului Mortii» – o fictiune post-apocaliptica (daca ar fi sa folosesc un termen rodat din cinematografie) un pic prea in genul altor scriitori publicati la Polirom, mult mai cunoscuti decit Adrian Schiop, precum Chuck Palahniuk sau Michel Houellebecq. Trebuie sa spun ca pe gustul meu nu este acest din urma etaj al romanului, ci primul."
nr. 30, 2010, Noua literatură - Ana Chiriţoiu
"Daca e sa vorbim despre prietenie, trebuie spus ca aceasta capata un sens mai destramat si mai efemer in Zero grade Kelvin, iar cu asta marcam sI despartirea de paradigma beatnicilor forever friends si mai facem un pas spre contemporan. E bine. De altfel, eticheta de familie grunge pe care Schiop o aminteste la inceput nu e deloc un simplu happy word – in lumea travellerilor perpetui, aceasta pare singura forma de comunitate posibila. Fie ca pleaca de-acasa in cautarea aventurii sau a banilor (iar personajul lui Schiop isi deplinge pina la un punct situatia ingrata de-a nu fi un imigrant hedonist, ci unul impins de nevoie spre alte continente, desi odata ajuns acolo nu prea mai conteaza care-ti sint scopurile), calatorii/emigrantii imbratiseaza rapid identitati tranzitorii, construite din povestile spuse si auzite si din situarea fata de ceilalti. Un joc nesfirsit de oglinzi din care ramine, extrem de bine redata, o senzatie de being wasted cu care ne intilnim mai des in romanele americane decit in cele autohtone. Pentru consecventa,totul e tinut intr-un registru minor, minimalist: dramele de familie, de pilda, epurate de orice dramatism manifest, sint amintite in trecere in conversatia eterna care ii tine laolalta pe travelleri; daca n-ar fi la mijloc tranzitul sI dezabuzarea oarecum mizerabilista, Schiop ar aminti consistent de Augusten Burroghs, cel din Alergind ca apucatii. Mai ales pentru umorul de calitate, niciodata fortat; de fapt, ar fi fost si strident sa fie altfel."
Adrian Şchiop în interviu cu Mihai Tita, noiembrie 2009, MAXIM - Adrian Şchiop
"Pentru genul urban sau corporatist, romanul e prea sordid si conservator, prea ii da cu viata de capsunar. Romanul meu e unul foarte estic, cita vreme aceasta categorie se percepe ca fiind deja occidentalizata sau, mai direct spus, ca a rupt-o cu realitatile concrete ale Estului. Pentru segmentul de oameni seriosi, romanul e prea anarhist si depresiv; plus ca amorul cu baieti plictiseste, iar cel cu baieti underage stirneste direct repulsie. Nu sint sigur ca o sa-si gaseasca un public in Romania. Dar nici ca in alta parte a lumii ar avea mai multe sanse."
noiembrie 2009, Marie Claire - Adrian Şchiop
"E o carte rece, iar personajului meu nu ii plac oamenii. In plus, perspectiva e detasata, chirurgicala, sacrificind infloriturile de stil in favoarea relatarii cit mai si documentariste. Mi-ar placea sa cred ca romanul meu e corespondentul literar al minimalismului cinematografic contemporan."
iunie 2010, Dilemateca - Angelo Mitchievici
"Romanele lui Adrian Schiop se inscriu intr-o vasta literatura queer, ele nu reabiliteaza ceea ce a stat mult timp sub semnul prohibitiei, nu exista in ele accese de militantism, dar nici de inhibitie, ci doar un survol al unui univers in intregul lui, univers care nu se reduce doar la focalizarea obstinata a unui act sexual homoerotic, ci se desfasoara pe o plaja vasta de interactiuni umane complexe."
aprilie 2010, THE ONE - Alexandru Matei
"La zero grade Kelvin e foarte frig. La zero grade Celsius sunt inca 273,15 grade Kelvin. Adrian Schiop, unul dintre scriitorii anti-fancy ai Bucurestiului, descrie, in al doilea roman al sau, o distopie. Adica o utopie negativa. Prezentul etern, pinda clipei (care se amina la infinit) ste tot ce le ramine. Ultimul om e un om cu “fata moale” pentru Adrian Schiop, romancierul care vrea sa devina un Michel Houellebecq al Romaniei. Remarcabila este autenticitatea naratorului in raport cu autorul."
25 martie 2010, Observator cultural - Ioana Morpurgo
"Zero grade kelvin e scris de un neosituationist, care-ar putea foarte bine sa faca parte din mult controversatul Comite Invisible (vezi opusculul L’Insurrection qui vient, Ed. La Fabrique, Paris, 2007). Romanul e o incapere larga, atit cit sa cuprinda o lume si-un timp. Lumea e a imigrantilor din Noua Zeelanda si n-are adjective. Timpul e al despartirii de iluzii si de prezent. Incaperea are doua ferestre, concepute pe pereti opusi (la inceputul povestii si la sfirsitul ei), ce stau intredeschise pe tot parcursul vietilor care se petrec inauntru. Dau spre o alta lume – aseptica si sceptica –, intr-un viitor amorf, unde Cei cu Fete Moi traiesc intr-o «lumina rece, chirurgicala» si, apoi, dispar prin sinucidere asistata. Isi ard creierii voluntar prin vizionarea unui «film al mortii». «La inceput imaginile erau lente, inteligibile, dar apoi accelerau ca un film care o ia razna […] si atunci vedeai pentru o secunda-doua un pilpiit stroboscopic neinteligibil si apoi un flash orbitor care marca arderea creierului.» Imaginile sint grotesti, obscene, demente, delapidante. […] Caderea psihica libera a naratorului e redata cu un talent deosebit. Cu talentul unuia care a inteles anxietatea, relativismul extrem, depresia pe propria piele: in detaliu minimal, cu simbolistica fina, neabuziva, in nuante de intensitate ascendenta, intr-o lumina de intimitate psihica cruda si veridica. Mie mi s-a parut romanul lui Schiop – prin tema instabilitatii psihice, a cautarii perpetue si fara raspuns, a homofiliei, a degenerarii intr-un hedonism trist si autist – a fi destul de aproape de The Garden (exceptind tema crestina), filmul lui Derek Jarman din anii ’90 – o metafora imagistica extrem de sensibila, cu iz puternic de poem personal. Voi, ceilalti, intre timp, cititi romanul. N-o sa va para rau."
25 februarie 2010, Observator cultural - Cristina Ispas
"Daca facem abstractie de cele doua extensii montate la povestea propriu-zisa, Filmul Mortii si doua specii, cel de-al doilea roman al lui Adrian Schiop – Zero grade kelvin – continua, reafirma si, pe alocuri, complica schemele pe care le stim deja din pe bune/pe invers. Si nu e deloc rau ca se intimpla asa (transplantul de scheme era de asteptat la un autor care are in mod evident o obsesie pe identitate), din moment ce setting-ul este nou-nout (Noua Zeelanda ia locul Romaniei postceausiste), fapt care genereaza un set intreg de problematici specifice."
Dan Sociu
"Sint doar doi autori romani care se livreaza cu totul publicului si doar doua carti curajoase in proza romaneasca: Nevoi speciale si Zero grade Kelvin. Ar trebui vindute la pachet, legate cu o banderola pe care sa scrie: «In sfirsit, ceva de citit».“ 

Opinia cititorilor

comments powered by Disqus