Descriere produs
Confesiunile unui opioman englez au fost publicate mai întâi în foileton în London Magazine, în anul 1821, iar în 1822 au apărut în volum. Aceasta a fost prima scriere majoră a lui Thomas De Quincey şi cea care l-a făcut cunoscut cu rapiditate în lumea literară a epocii.
Cartea este o relatare a adolescenţei şi tinereţii rebele şi chinuite a autorului, un romantic revoltat. În plus, reprezintă una dintre primele descrieri detaliate ale dependenţei de un drog (pe atunci legal): opiul. Sensibilitatea acută a celui ce povesteşte şi rememorează, ampla frescă socială pe care o realizează – de la lumea micii nobilimi până la cea a mahalalelor mizere din Londra, unde adolescentul fugar ajunge să trăiască o vreme –, precum şi descrierea plăcerilor şi chinurilor opiului fac din Confesiunile... lui De Quincey o lectură deopotrivă cuceritoare şi instructivă.
Printre autorii asupra cărora scriitorul şi-a exercitat influenţa de-a lungul timpului se numără Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire şi Nikolai Gogol, iar mai târziu, în secolul XX, Jorge Luis Borges.
Detalii produs
Titlu original: Confessions of an English Opium-Eater
ISBN: 978-973-46-9048-0
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 368
Limbă: Română
Dimensiuni: 10,6x18 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Polirom
Teme: identitate, societate
Cărți Ficțiune >> Cărți Clasice
Cărți Ficțiune >> Cărți Universale
Cărți ecranizate
Speciale >> Cărți care stârnesc reacții
Din blogul Cartepedia
,,În prim plan sau în fundal, narcoticele au avut de multe ori un rol de jucat în istoria literaturii. Opiumul şi mescalina, haşişul şi cocaina sunt substanţe care au influenţat serios mersul lite......“
citește mai multOpinii editoriale
„Acest volum a avut o influență enormă asupra literaturii și artei din epocă, influentă ce a persistat până în vremurile noastre. Confesiunile... descriu experiența drogului într-o lume intelectuală, urbană, care respinge convențiile – cartografiază însăși figura contraculturală a boemului.”
Robert Morrison, „O biografie a lui Thomas De Quincey”„Mai presus de orice alte substanțe cunoscute de om, opiul este cel mai puternic în ce privește controlul și gradul de control al durerii; atât de puternic, comparativ cu orice altă substanță, încât înclin să cred că dacă vraja lui revoluționară ar fi ajuns să fie gustată direct și să fie suficient de cunoscută într-o țară idolatră, opiul ar fi avut preoți și altare închinate puterilor lui protectoare și mângâietoare.“
Thomas De Quincey