Povestiri filozofice din lumea întreagă

„Un autor sud-american a scris undeva că oamenii cunosc şi povestesc două feluri de poveşti, cele adevărate şi cele născocite. Dar, adaugă acel autor – şi nu pot decât să-l aprob, pentru că aici e toată arta povestitorului –, «o poveste născocită trebuie să pară adevărată, iar o poveste adevărată trebuie să pară născocită».”

LUMEA ŞI PANTALONII
La începutul cărţii sale Lumea şi pantalonii, Samule Beckett plasează acest scurt dialog:
Clientul: Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, iar dumitale ţi-au trebuit şase luni ca să-mi faci o pereche de pantaloni!
Croitorul: Da, domnule, dar uitaţi-vă cum arată lumea, şi uitaţi-vă la pantalonii făcuţi de mine!

FILOZOFUL ŞI MELCUL
Odată, un filozof observa cu atenţie un melc care se deplasa încet prin iarbă, la picoarele lui. Unul dintre discipolii filozofului, care trecea pe acolo, l-a văzut şi l-a întrebat:
— La ce te gândeşti?
— Mă gândesc la melcul ăsta, i-a răspuns filozoful. Şi mă gândesc că el nu se gândeşte la mine.
— Asta-i tot? l-a întrebat discipolul.
— Nu, nu e tot.
— Dar ce mai e? De ce te uiţi atâta la vietatea asta?
— Pentru că, i-a răspuns filozoful, mi se pare că ne completăm. Eu ştiu că nu ştiu. Iar el nu ştie că ştie.