Descriere produs
Dar sunt şi amintiri adevărate
din Versuri
Şi eu am umblat odată cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
(îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura
pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
să mă întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.)
şi eu am umblat, deci, odată cu o amintire
în braţe – (şi mă gândeam, cu un rânjet
rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine
umbla cu propriul său cap prin infern, luminându-şi
drumul). şi parcă nu e tot una?
Măştile lui M.I. (2023) ,
Cele mai frumoase poezii (2023) ,
Commentarius perpetuus (2023) ,
Interviu transfinit. Mircea Ivănescu răspunde la 286 de întrebări ale lui Vasile Avram (2013) ,
Despre marxismul analitic şi marxismul politic (2013) ,
Reverberații (2021) ,
Pe malurile râului Uitării. Poezii 1993-2021 (2022) ,
Detalii produs
Autor: Mircea Ivănescu
Ediţie îngrijită de: Alexandru Cistelecan
Prefaţator: Alexandru Cistelecan
ISBN: 978-973-50-4332-2
Copertă: Hardcover
Număr pagini: 376
Limbă: Română
Dimensiuni: 14,5x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Humanitas
Cărți Ficțiune >> Cărți de Poezii
Cărți Ficțiune >> Cărți Autori Români
Cărți Ficțiune >> Cărți Contemporane
Din blogul Cartepedia
,,Cea mai recentă antologie a poeziilor lui Mircea Ivănescu este, din punct de vedere grafic, una din cele mai frumoase ediții apărute până acum. Ne reîntâlnim cu mopete și cu celelalte personaje dintr-......“
citește mai multOpinii editoriale
„Mircea Ivănescu este un poet kairotic tocmai pentru că încearcă să ajungă prin cuvinte la supremul inefabil al clipei esenţiale. Poezia lui este o cartografie a «clipelor» propriei sale vieţi şi, astfel, a destinului său. Iar bucuria pe care citirea ei o provoacă vine din faptul că ea se transformă într-o oglindă a propriului nostru destin, un memento a tot ceea ce într-o viaţă a fost extaz, excelenţă a trăirii sau durere extremă.”
Gabriel LIICEANU„Oriunde s-ar ascunde Mircea Ivănescu şi indiferent după ce, paravanul livresc nu e decât o transparenţă; pe cât pare el a umbla din carte în carte, furişându-se în spatele unor personaje sau în umbra unor situaţii, pe atât, de fapt, dă întotdeauna peste sine. O suită de evanescenţe transformate într-o simfonie a absenţei – cam asta ar putea fi poezia lui Mircea Ivănescu.”
Al. CISTELECAN