Porţile percepţiei. Raiul şi iadul
de Aldous Huxley
Titlu apărut în colecția Eseuri şi confesiuni la Polirom
Descriere produs
Într-o dimineață din primăvară anului 1953, Aldous Huxley ia patru zecimi de gram de mescalină și așteaptă răbdător să vadă ce se întîmplă. După un timp, constată că totul, de la florile din vază pînă la cutele pantalonilor, e complet schimbat: culorile sunt mai intense și mai luminoase, iar timpul și spațiul par să nu aibă nici o importanță. Huxley notează cu lux de amănunte senzațiile trăite în Porțile percepției, conchizind că halucinogenele stimulează creativitatea și brodînd pe marginea efectelor pe care asemenea experiențe le-ar putea avea asupra artei și religiei. În continuarea acestui eseu devenit clasic, Raiul și iadul arată că halucinogenele pot fi folosite și pentru a ajunge la o percepție spirituală și la revelația personală. Raiul și iadul se referă aici, metaforic, la ceea ce Huxley consideră a fi două stări contrarii care se pot manifesta la „antipozii minții” atunci cînd se deschid „porțile percepției” – nu doar în cadrul experiențelor mistice, ci și în viața de zi cu zi.
Cîntec de lebădă (2023) ,
Minunata lume nouă (2024) ,
Dans grotesc (2022) ,
Punct contrapunct (2014) ,
Minunata lume nouă (2013) ,
Ciorile din Pearblossom (2016) ,
Galben de Crome (2017) ,
Maimuţă şi esenţă (Top 10+) (2018) ,
Călătoria unui sceptic în jurul lumii (2018) ,
Filosofia perenă (2024) ,
Detalii produs
Titlu original: The Doors of Perception and Heaven and Hell
ISBN: 978-973-46-2684-7
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 184
Limbă: Română
Dimensiuni: 10,6x18 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Polirom
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Biografii, memorialistică, publicistică și eseuri >> Cărți Publicistică, eseu
Speciale >> Cărți care stârnesc reacții
Speciale >> Autori britanici
Din blogul Cartepedia
,,„Porțile percepției” este în egală măsură un eseu și o pagină de jurnal. În paginile acesteia, Aldous Huxley descrie cu lux de amănunte ceea ce a simțit atunci când și-a administrat, strict experiment......“
citește mai mult,,Porțile Percepției este una din cele mai celebre cărți despre droguri scrisă de către Huxley în urma experienței avute cu mescalina. Mescalina este una din substanțele găsite în anumite specii de cact......“
citește mai mult,,În prim plan sau în fundal, narcoticele au avut de multe ori un rol de jucat în istoria literaturii. Opiumul şi mescalina, haşişul şi cocaina sunt substanţe care au influenţat serios mersul lite......“
citește mai multOpinii editoriale
"Majoritatea barbatilor si femeilor duc o viata atit de nefericita, in cel mai rau caz, si de monotona, saraca si limitata in cel mai bun caz, incit impulsul de a evada, indemnul de a se transcende pe sine, chiar si numai pentru citeva clipe, este si a fost dintotdeauna una dintre cele mai de seama dorinte ale sufletului.” Altfel spus, din cele mai vechi timpuri si pina azi, omul a dorit sa creeze si apoi sa deschida Porti in Zid (dupa formularea lui H.G. Wells), aici intrind deopotriva arta si religia, carnavalurile si saturnaliile, dansul si ascultarea oratorilor, la care se adauga toate sedativele, narcoticele, euforizantele si halucinogenele naturale posibile, plus, mai nou, cele obtinute in mod artificial."
30 iunie 2012, Suplimentul de cultură, nr. 362 - Florin Irimia"„Mica experienta” cu mescalina povestita in Portile perceptiei (una dintre bibliile hippie in anii ’60) are exemplaritatea si curajul unui veritabil exercitiu spiritual. Si asta pentru ca, spre deosebire de romanele in care scriitorul trimite la o experienta, acum si aici, a totalitatii (Minunata lume noua, dar mai ales Insula, romanul sau publicat postum), in micul eseu despre binefacerile dereglarii chimice a simturilor, Huxley adopta un ton aproape stiintific, facind un adevarat elogiu al „bypassului transcendent”, o cale de ocolire abrupta a ignorantei. "
Noi (...), spune Huxley cu modestia celui intors dintr-o experienta liminala, sintem obligati sa ne deschidem cu orice pret, sa ne operam singuri „bypassul transcendent” de cite ori ne trezim coplesiti de ideea ca sintem doar corpuri izolate si minti rumegatoare.
"In ansamblui ei, cartea a fost si ramine controversata, autorul fiind fie laudat pentru incursiunea in „arta de a vedea”, fie acuzat de iresponsabilitate sau chiar de amoralitate, demersul sau putind fi considerat o posibila incurajare a consumului de droguri.
Personal, nu am simtit la lectura decit preocuparea pentru limitele psihicului uman, pentru posibilitatea de auto-transcedere. Suspectata de a promova o cale „ilegitima” de iluminare, un conflict intre stiinta si religie ori o falsa experienta mistica, cartea ramine totusi o propunere de redimensionare a imaginatiei, opusa structurilor simbolice reductive."