Descriere produs
„Frânghia înflorită continuă și, cumva, încheie « saga familială », în centru cu aceleași personaje: tatăl (« mortul iubit »), soția (Camelia) și fiul (Sebastian). Amplul poem alătură fragmente din viața casnică, vise serafic-atroce, amintiri, meditații asupra poeziei, excursuri în/ discursuri despre « lumea de dincolo », într-o formulă care este, deja, « marcă înregistrată Radu Vancu ».
Idilicul și grotescul, ironia disperată și burlescul, cruzimea și delicatețea, limbajul colocvial, cel parabiblic și cel intelectual-filosofic, imaginarul debordant și notația imediatului generează un univers pulsatoriu, a cărui « pneuma » e dorința (și posibilitatea?) de a fi fericit.
Radu Vancu se distanțează atât de poezia « mizerabilistă », a desperados-ilor de cafenea, cât și de cea zis neoexpresionistă, a (pseudo)ruralilor rătăciți prin crâșmele marilor orașe. Mai exact spus: se detașează din « plutonul douămiist », impunându-se ca unul dintre cei mai importanți poeți români de azi.” (Alexandru Muşina)
Mircea Ivănescu (2016) ,
România vertebrată (2016) ,
Cum iubim (2022) ,
Rezist! Poezia (2017) ,
Zodia Cancerului (2023) ,
Răul. Jurnal, 2016-2020 (2023) ,
Monstrul fericit (2023) ,
Kaddish (2023) ,
Elegie pentru uman (2023) ,
Transparența (2023) ,
Detalii produs
Autor: Radu Vancu
Titlu original: Frânghia înflorită
ISBN: 978-606-8577-99-9
Copertă: Paperback
Număr pagini: 78
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x21 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Casa de editură Max Blecher
Cărți Ficțiune >> Cărți Contemporane
Cărți Ficțiune >> Cărți Autori Români
Cărți Ficțiune >> Cărți de Poezii
Loc în topurile Cartepedia
Din blogul Cartepedia
,,Dincolo de discuţiile referitoare la inserţia unui fragment personal şi dureros în poezia sa, ce trebuie ştiut în ceea ce priveşte Frânghia înflorită este că Radu Vancu ajunge la cea mai bună variantă......“
citește mai multOpinii editoriale
Frânghia înflorită este o carte de splendide poeme expiatoare pe care nu le pot apropia, ca amploare a conștiinței poetice, decât de poezia lui Virgil Mazilescu și de cea a lui Cristian Popescu. Oniricul zdruncinător din Caiet de caligrafie și de citire sau stranietatea înduioșătoare și captivantă din Familia Popescu stau, în Frânghia înflorită, sub semnul acelui vers extraordinar al lui Mazilescu (ce catalizează parcă, peste un veac, versul eminescian): « te-am sărutat eu mortul ». Nu e nimic fals și nu e nimic glorios în împăcarea ce se așterne peste paginile acestui album de familie cumplit și feeric la capătul căruia regăsesc, alături de Radu Vancu, o mare liniște îndoliată, speranța și mângâierea de după dezastru.
Claudiu Komartin