Descriere produs
Sub pretextul unei scrisori către un destinatar absent, romanul relatează două povești ale unor vieți care se intersectează pentru scurt timp în România postdecembristă. După ce află despre călătoria inițiatică a straniei voluntare englezoaice care a venit să aducă „ajutoare” la o casă de copii din România, cititorul încearcă, împreună cu naratorul, să deslușească povestea enigmaticilor gemeni Hans și Grete, rătăcind prin desișul istoriei precum cei doi copii abandonați în pădure din basmul Fraților Grimm.
Radu Mareș a obținut Premiul USR, ediția 2011, pentru romanul Când ne vom întoarce.
A fi în Bucovina (2016) ,
Sindromul Robinson (2014) ,
Ecluza (roman) (2015) ,
Cînd ne vom întoarce (Top 10+) (2015) ,
Detalii produs
Autor: Radu Mareş
ISBN: 978-973-46-2594-9
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 304
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Polirom
Cărți Ficțiune >> Cărți Contemporane
Cărți Ficțiune >> Cărți Autori Români
Cărți premiate
Opinii editoriale
"Un roman ciudat: incepind de la primele pagini, cind nu stii cum sa-l citesti, unde sa-l situezi, ce masti sa asezi pe diversele tipuri de discurs, pina in clipa cind realizezi ca in calea ta au fost deschise false cai de acces, ca ai fost indrumat in padurea narativa de tricksteri naratologici, ca firimiturile aruncate de Hansel dispar pe masura ce ating solul real al romanului."
9 iunie 2012, Suplimentul de cultură, nr. 359 - Bogdan-Alexandru Stănescu"Deplasarea spre rosu rezista in primele rafturi ale literaturii romane printr-un nivel compozitional de adincime, dincolo de tesatura narativa propriu-zisa. Desi ancorat intr-o realitate peste care au trecut mai mult de douazeci de ani, romanul construieste o serie de perechi contrastante care fie isi pastreaza actualitatea, fie se mentin vii prin forta de coeziune a detaliilor care le compun."
8 februarie 2013, Observator cultural, nr. 660 - Oana Purice"Scris foarte bine – limpede, fluent, ingrijit – de un prozator profesionist, construit pe mai multe piste, cu glisari si deschideri narative, cu „deplasari” de istorii, personaje si sensuri, romanul ridica intrebari si lasa loc mai multor interpretari, din care cele in cheie psihanalitica (avind basmul fratilor Grimm ca model simbolic) sau alchimica sint cele mai atractive. Exista si scaderi care pot fi reprosate (umpluturi si banalitati, personaje fuserite, inconsistente psihologic sau abandonate, vagul socio-politic optzecist si localizarile aproximative), dar la fel de bine ele pot fi justificate de insasi natura si conventia confesiunii eterogene, de constructia simbolica sau asumat inselatoare, favorizind pistele false, incongruente. Dincolo de toate astea insa (sau poate tocmai datorita lor), Deplasarea spre rosu ramine probabil cel mai intrigant roman al anului."
27 septembrie 2012, Dilema veche, nr. 450 - Marius Chivu"Sub pretextul unei scrisori catre un destinatar absent, romanul relateaza doua povesti ale unor vieti care se intersecteaza pentru scurt timp in Romania postdecembrista.
Aparte de ceea ce fac si povestesc personajele, sa observam placerea acestui scriitor de a scrie proza, de a face roman. Fraza e mereu atenta, paginile sint dense, fiecare scena este construita ca parte vizibila a unui intreg, deocamdata, inaccesibil."
"Deplasarea spre rosu, un titlu care te poate duce cu gindul la transformarea unei societati din democratica intr-una totalitara (nici vorba de asa ceva, „rosu” aici avind sensul de interzis, semnificant al acelui teritoriu, simbolic, evident, pe care e bine sa nu pasesti), vine ca o confirmare, daca mai era nevoie, a puterii creatoare a autorului care demonstreaza inca o data o vadita curiozitate pentru acele poteci ale vietii (si ale scrisului) mai putin umblate.
Pe rind, o cronica de moravuri a societatii romanesti comuniste si postcomuniste, un roman epistolar, psihologic si de mister, Deplasarea spre rosu are toate ingredientele necesare pentru a asigura cititorului o lectura captivanta: suspans, erotism, mister, drama, evitind cu pricepere aura senzationalista care ar putea aparea in prezenta celor de mai sus."
"Aparte de ceea ce fac si povestesc personajele, prinse in regia autorului, sa observam placerea acestuia de a scrie proza, de a face roman. Fraza e mereu atenta, paginile sint dense, fiecare scena este construita ca parte vizibila a unui intreg, deocamdata, inaccesibil. Anticiparile frecvente sint inselatoare; aproape nimic din roman nu poate fi lamurit decit odata cu intoarcerea ultimei file. Radu Mares are o stiinta compozitionala care valorifica, in egala masura, amanuntul si ascunderea lui, crearea unei scene-cheie si schimbarea, pe parcurs, a cheii de intelegere.”
Daniel Cristea-Enache