Rubens şi femeile neeuclidiene

Cu acest volum de teatru, bănuiala devine certitudine. Péter Esterházy este un univers egal cu sine însuşi, indiferent de genul în care se manifestă. De o densitate barocă, suferind de o inteligenţă nestăvilită şi, prin urmare, pline de umor, dramoletele autorului maghiar au darul de a-l transforma pe cititor, rând cu rând şi replică cu replică, într-un prizonier. Jocul temelor şi mizelor, deturnarea referinţelor culturale dintr-un spaţiu de o gravitate muzeografică spre reinventări parodice savuroase,abordarea ascuţită a unor idei politice sau a unor cutume istorice, maniera în care schimbă sensul unor adevăruri bătătorite, mutând accentele, răstălmăcirile filosofice şi coloratura aproape pop a jerbelor imaginarului sunt mărcile prin care Péter Esterházy îşi legitimează renumele de cel mai postmodern autor din spaţiul estic.

Ultima piesă a volumului de faţă, Treizeci şi trei de variaţiuni pe craniul-Haydn, reprezintă o premieră editorială.