Nu-ți garantează nimeni nimic
de Ovidiu Nimigean
Titlu apărut în colecția Plantații la Casa de editură Max Blecher
Descriere produs
O. Nimigean a reluat în volumul Nu-ți garantează nimeni nimic cele cinci cărți de versuri publicate până acum.
Se gasesc în această antologie revolta crispată din Scrieri alese (1992), ludicul sardonic dinWeek-end printre mutanți (1993), melancolia autoironică din Adio, adio dragi poezii (1999), interiorizarea severă din Planeta 0 (2002) și explozia senzuală din Nicolina blues (2007).
Sursa: http://www.suplimentuldecultura.ro, Doris Mironescu
O ureche de om pe o spinare de șoarece (2020) ,
p tlkmnd alba ai btn d POWER (Pe Telekomanda albă ai buton de power) (2023) ,
Mortido (2013) ,
Detalii produs
Autor: Ovidiu Nimigean
ISBN: 978-606-8577-09-8
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 368
Limbă: Română
Dimensiuni: 13,1x21 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Casa de editură Max Blecher
Teme: umor
Cărți Ficțiune >> Cărți Contemporane
Cărți Ficțiune >> Cărți Autori Români
Cărți Ficțiune >> Cărți de Poezii
Opinii editoriale
„Dacă n-ar fi un retractil (nu doar ca personalitate, ci – frecvent – ca atitudine textuală), O. Nimigean ar putea fi luat drept romantic târziu. Dacă n-ar avea pusee afective, nostalgii amare sau tandre, ar putea fi catalogat drept neoexpresionist. Dacă n-ar scrie sub presiunea unei enorme biblioteci, ar putea trece drept douămiist. Dacă nu l-ar interesa structurile adânci ale suferinței, dacă n-ar lega poezia de conștiință și de adevăr, ar putea să încapă întreg în poeticile textualiste. Dacă n-ar avea luciditatea tăioasă și corozivă a lui Caragiale, printre poemele sale s-ar putea număra și poeme solare. Dacă propria cerebralitate interpretantă n-ar întrerupe aproape de fiecare dată transa și ritmul poemului, pentru a le esențializa discursiv, poemele sale ar fi vizionare. Cum este de așteptat, ceea ce rămâne nerotunjit în impresiile condiționale despre destinul poetic al acestui solitar prin opțiune poetică și dialogal prin intenție este chiar amprenta individualității sale artistice. Avem în față integrala unui clasic al contradicțiilor. Vom ști să o citim?”
Mihaela Ursa