Sindromul de panică în Orașul Luminilor
de Matei Vişniec
Titlu apărut în colecția Top 10+ la Polirom
Descriere produs
Cafeneaua Saint-Medard pare un turn Babel contemporan, în jurul căruia gravitează o mulțime de autori și care este patronat de domnul Cambreleng, un editor fără editură. Într-o zi, excedat de sutele de „pagini de cuvinte” scrise de autori avizi de glorie literară, într-o lume în care domnesc imaginea și sunetul, domnul Cambreleng decretează moartea cuvintelor. Principala lui pasiune devine colecționarea cărților moarte, care umplu librăriile transformate în abatoare, din cauza cititorilor orbi și surzi la suferința cărților necitite. În Parisul copleșit de personalitățile care l-au locuit și de istoria sa glorioasă, au loc întâmplări neobișnuite, invizibile unui ochi neexperimentat: un poem cucerește planeta, o pisică ține un jurnal, o poveste de dragoste scapă de sub control, visele evadează în realitate și toți locuitorii se preschimbă, fără voia lor, în personaje.
Procesul comunismului prin teatru (2022) ,
Sindromul de panică în Oraşul Luminilor (2014) ,
Groapa din tavan (2014) ,
Trilogia balcanică (2023) ,
Cum iubim (2022) ,
Dezordinea preventivă (2017) ,
Teatru. Ioana și focul. Șobolanul rege. Reverii pe esafod. Cuvintele lui Iov (2018) ,
Ultimele zile ale Occidentului (2018) ,
Cabaretul cuvintelor. (Top 10+) (2018) ,
Vi se pare cumva nedreaptă dispariția dumneavoastră? (2019) ,
Detalii produs
Autor: Matei Vişniec
Cărți Ficțiune >> Cărți Contemporane
Cărți Ficțiune >> Cărți Autori Români
Speciale >> Cărți despre cărți, scriitori și cititori
Din blogul Cartepedia
,,De două ori pe lună, redacția revistei Semne Bune vine în vizită pe Cartepedia și îți recomandă cele mai interesante lecturi pe care poți pune mâna. ...“
citește mai multOpinii editoriale
„Fară să exageram, Sindromul de panică în Orașul Luminilor este un roman excepțional, care îmbină propriile senzații și trăiri ale autorului, care este el însuși un personaj, cu o lume imaginară plină de personaje excelent descrise și construite, în care literatura și cultura au locul principal.
Pentru spectatorul de pe margine, este descrierea unei societăți decadente, una în care literatura începe să sufere primele lovituri, din ce în ce mai grele, de vreme ce scriitori încep să devină necunoscuți, după ce cu doar o zi în urmă erau vedete, iar marile cărți devin pur și simplu «moarte».”
Jovi Ene„Matei Vișniec ne demonstrează că suprarealismul are acea rară calitate înnăscută de a fi egal cu sine indiferent de forma în care alegi să-l torni. Se încăpățânează să se așeze în matricea oferită doar așa cum dorește și nicidecum așa cum ai încerca să-l forțezi: mereu lipit de realitate și bine de tot cu picioarele în ficțiuni palpabile, mult mai plauzibile ca cea în care ne învârtim zi de zi. Meritul consacratului autor e că nu forțează vreo clipă capriciosul curent. Fie că e poezie, teatru, ori roman, stilul, curgerea rămâne identică. În acest superb roman lipsit de acțiune concretă, până și melcii scriu pe trupuri de femei tinere. Pisicile țin jurnale, iar gândacii ies din buzunarul personajului-narator-autor pentru a-i supraveghea pașii și puținele rânduri scrise.
(...) Cărțile sunt închise în pivnițe, trupuri moarte salvate de la putreziciunea librăriilor, dar cuvântul e mai viu ca oricînd. Decât să moară, mai bine să fie scris de melci și de pisici. În fond, ei știu mai bine ce se învârte într-o casă de om, într-o grădină, într-o realitate.”
Cristi Ardelean