Cexina Catapuxina

Ce faci dacă nu găseşti cuvintele potrivite ca să-i spui cuiva ce simţi? Poţi, la fel ca personajul-narator al lui Matei Florian, să inventezi unele noi. Cexina Catapuxina e replica sa preferată atunci când cuvintele obişnuite nu-i sunt suficiente pentru a-şi exprima sentimentele.

Romanul unei iubiri care ar fi putut să fie, al imposibilităţii de a cuprinde într-un limbaj „normal” această iubire, Cexina Catapuxina este povestea unei despărţiri dureroase, pe care imaginaţia naratorului o transformă dintr-un sfârşit într-un început.

„Am primit romanul ăsta exact aşa: gata scris. Mi l-a dăruit, la ceas de seară, un bărbat ciudat, cu un ochi ceva mai mare decât celălalt. Nu s-a prezentat, i-am aflat mai târziu numele. Mi-a spus că are încredere în mine şi că eu voi şti mai bine ce să fac cu manuscrisul lui. L-am întrebat despre ce e vorba înăuntru. Mi-a spus că despre lucruri mici, aproape invizibile, despre o lupă şi nişte insecte, despre iubiri şi cuvinte într-o limbă necunoscută. Mi-a zis că, dacă îmi place, îl pot semna eu, el n-o să se supere. M-a rugat la sfârşit să-i promit însă că nu-i voi schimba titlul ăsta imposibil: Cexina Catapuxina. I-am promis. Mi-a strâns mâna, apoi a plecat. Sper că, oriunde ar fi acum, îi e bine.” - Matei Florian