Ca într-o oglindă, în chip întunecat

În galeria de personaje pe care le creează în romanele sale, Jostein Gaarder o aşază, în 1993, pe Cecilie, venită la doar doi ani de la naşterea Sofiei (protagonista best-seller-ului Lumea Sofiei), pentru a continua aventura cunoaşterii lumii. Condamnată la o boală incurabilă, Cecilie îşi petrece poate ultima sa seară de Crăciun în cameră, aşteptând ca sărbătoarea să fie pregătită de cei din casă. Profesorul Albert din Lumea Sofiei este aici înlocuit de îngerul Ariel, care o iniţiază pe Cecilie în realitatea situată dincolo de simţurile ei imediate. După lungile discuţii despre natura reală a universului şi rosturile existenţei pe pământ, moartea nu-i mai apare fetiţei bolnave de cancer ca un final inevitabil, ci doar ca o experienţă alternativă a vieţii. La rândul lui, Ariel vine pregătit cu propriile întrebări despre lumea materială în care poposeşte şi nu renunţă până când Cecilie îi explică toate tainele omenescului. Cartea este o emoţionantă poveste despre viaţă şi piedicile ei, dar şi un dialog incitant între două personaje venite din medii diferite, ce se întâlnesc în luciul unei oglinzi ce separă cele două lumi. Romanul a fost ecranizat în 2008 şi filmul s-a bucurat de succes la scară largă.