Lapte negru

"Pina la un punct, Lapte negru, cartea lui Elif Shafak [...] isi propune [...] sa ne vorbeasca despre scriitoarele lumii in raport cu maternitatea, pe care, de la caz la caz, fie au imbratisat-o, fie au contestat-o, fie pur si simplu au refuzat-o.
Astfel, pentru a folosi termenul inventat de Alice Walker, autoarea Culorii purpurii, cartea lui Elif Shafak devine un tratat de femeism si nu de feminism, in care femeia, scriitoarea, sotia, mama, iubita pot coabita armonios impreuna, punindu-se reciproc in valoare, atunci cind situatia o cere, fara ca nimeni sa se simta defavorizat, sacrificat, ingradit si asa mai departe. Normal, trebuie sa vrei ca acest lucru sa se intimple, trebuie sa faci un efort, sa fii puternica, trebuie, de asemenea, sa iubesti si, de ce nu, sa te iubesti. Dar nimic nu e imposibil.
In pagini de o eruditie fina, cind pline de umor, cind grave, dar niciodata plictisitoare, Elif Shafak ne povesteste cum e sa fii femeie. Si povesteste atit de bine, incit nu numai ca-ti trezeste admiratia, dar reuseste sa te faca invidios."

"Lapte negru este o carte-calatorie, o harta ce-si calauzeste cititorul prin hatisul mintii si sufletului, iar cele doua calatorii simultane, una in Valea Bebelusilor si cealalta in Padurea Cartilor, de-a lungul careia descoperim ca orice perioada tulbure este depasita mai usor realizind ca depresia poate fi o minunata ocazie daruita de viata pentru a infrunta ceea ce conteaza enorm pentru fiinta noastra, dar care, din graba sau ignoranta, a fost maturat sub pres.
Conflictele femeii regasite in paginile acestei carti nu sint tipice doar unei scriitoare sau mame ce sufera de depresie postapartum. Orice femeie se gaseste intr-un anumit moment al devenirii sale sfisiata launtric, prinsa intre doua lumi, iubind tarimul inchipuirii mai mult decit cel real, an dupa an devenind tot mai epuizata de paradoxuri fara rost, relatii nepotrivite, iubiri gresite. O femeie care fringe inimi și are inima frinta, careia ii pasa prea mult ce cred ceilalti, care se teme ca Dumnezeu nu o iubeste, simtindu-se fericita doar atunci cind da glas vocatiei sale (cind scrie)."

"Dupa ce a nascut, Elif Shafak a facut depresie post partum. Lapte negru e scrisa ca o forma de terapie: e si despre experienta ei cu depresia, si despre viata ei de dinainte de a deveni mama, si despre dorinte contradictorii, (nevoia de scris si cercetare si dorinta de a avea un copil) si, cum spuneam, despre alte scriitoare care au cintarit la un moment dat intre aceste doua optiuni care se armonizeaza greu: aceea de a avea copii si cea de a fi scriitoare profesionista.
Cartea lui Elif Shafak atinge foarte multe puncte sensibile pentru traseul unei femei care vrea sa faca din scris o meserie.Cred ca daca genul acesta de carti ar circula intr-un numar mai mare si ar fi citite fara prejudecati, femeile care au avut macar o data in viata una sau alta dintre problemele despre care vorbeste Elif Shafak s-ar simti mai putin ciudate, defecte, incapabile sau superficiale si s-ar iubi macar un pic mai mult."

"Intotdeauna prefer sa scriu despre alte vieti decit a mea, despre alti oameni. In viata cotidiana sintem mereu noi insine. Insa arta si literatura ne dau ocazia sa ne punem in locul altora, sa depasim granitele sinelui. Dintotdeauna mi-a placut sa fac asta. Am scris Lapte negru in ciuda mea, cumva. A fost o experienta cathartica si vindecatoare, intr-un anumit sens. [...]
Cind eram mica, aveam in casa un ceas desteptator, mare si rotund. Intr-o zi s-a oprit. M-am hotarit sa il desfac si sa vad daca il pot repara. Am fost fascinata de mecanismul dinauntru. Atit de complicat, atit de… nuantat. Evident ca nu am fost in stare sa il repar. Cred ca scriind aceasta carte am trait aceeasi nevoie. Nu pot sa fac operatii. Dar m-am deschis pentru a-mi examina mecanismele interioare. Spre norocul meu, de data aceasta a functionat."

"Scriitoarea turca m-a uimit, m-a fascinat, m-a facut sa o citesc cu sufletul la gura si sa ma regasesc moment de moment [...]
Iar despre depresie, subiectul in jurul caruia a fost construita povestea, Shafak spune ca poate fi o minunata ocazie daruita de viata pentru a infrunta fara inconjur probleme ce conteaza enorm pentru fiinta noastra, dar care, din graba sau ignoranta, au fost maturate sub pres. Pune punctul pe I, subliniind ca depresia postnatala este mult mai raspindita decit am vrea noi, ca societate, sa credem."

"(...) Elif Shafak, om de mare libertate in fictiune, isi poate permite cam orice si cam oricit. Iar asta chiar si intr-un volum nonfictional precum acest Lapte negru. Pe de o parte, autoarea povesteste despre independenta ei ca om al imaginatiei, ca nonconformista din reflex si ca nomada perpetua, legitimindu-si convingerile prin invocarea, in mici schite de portret, a nonconformistelor mai vechi si mai noi din istoria literara a lumii.
Pe de alta parte insa, pentru a explica mai bine reformularile interioare aduse de maternitate, Elif Shafak redevine omul de fictiune si descompune eul in sase Degetici simpatice (pragmatica, ambitioasa, cinica, sufita, vampa si mamoasa), urmarindu-le apoi – ca intr-un basm animat – gilceava inteleapta si aprinsa lupta pentru suprematie. Asa se face ca povestea acestei depresii nu are in ea nimic depresiv: e sprintara, inteligenta, curajoasa, extrem de vie in aplombul si in umorul ei."

"Lapte negru este rezultatul unui amestec intre creatia materna si calimara. Provoaca hohote de ris, dar si temeri. Nu trebuie sa faci parte din lumea scriitoarelor pentru a citi aceasta carte. Autoarea, Elif Shafak, a vrut sa povesteasca despre cit de greu este sa-ti conturezi o identitate feminina, sa-ti impaci toate ipostazele interioare intr-o lume in care ti se cere sa ai calitatile unui androgin, sa poti deveni independenta financiar, culta, dar suficient de abila incit sa stii cind sa mimezi prostia considerata, uneori, sexy. Este lumea in care femeilor cochete, fascinate de imaginea curtezanei venetiene, o seducatoare si o poeta desavirsita, li se va reprosa tendinta de-a fi libertine si alunecoase, desi atrag priviri, iar femeile de cariera sint considerate prea masculine si lipsite de farmec.
Lapte negru este, poate, una dintre cele mai bine primite carti despre conflictul interior care le macina pe femeile prinse intre niste roluri stabilite de altii. Este profunda si amuzanta, in dulcele stil al scriitoarei turce."

"O proza luxurianta imaginativ si tenebroasa ca stare, care te solicita si iti da, in schimb, o lume adinca, din care iesi cu greu, odata ce ai apucat sa te scufunzi si, poate cel mai important, iesi... altfel."

"Lapte negru de Elif Shafak [...] este o carte inclasabila, o confesiune, un roman mascat ori o autobiografie; si subtitlul explica putin continutul ei: despre scris, conditia de mama si haremul interior.
Cartea s-a nascut din experienta maternitatii, care a insemnat o depresie, neputinta de a mai scrie, introspectia privind propria natura. Totodata, reflectiile o indreapta sa vada si destinele altor scriitoare, sa descifreze ce a insemnat pentru ele iubire si casatorie, viata de familie si copii. Asa ca isi cauta raspuns la intrebari si dileme in alte biografii."

"Nu pretind ca fictiunea are magnitudinea unui cutremur, insa, cind patrundem intr-un roman, lasam in urma micile noastre apartamente comode si, prin intermediul personajelor fictive, ne trezim ca ajungem sa cunoastem oameni pe care nu i-am intilnit niciodata inainte si pe care poate chiar i-am detestat, caci am crezut ca sint Ceilalti ai nostri.”