Dezvătături

 E grăitor faptul că verbul românesc "a invata” provine din vitium, „vitiu”, apucătură, deprindere negativă. De ce au transformat românii viciul în învățătură, adică negativul în pozitiv? Oare așa stau lucrurile? Oare viciul să-și fi întors cămașa pe dos ori, dimpotrivă, și-a păstrat-o că atare, schimbându-și doar numele? Învățătură pentru români, a rămas un viciu, o apucătură, o sminteală și, drept urmare, se impune anularea ei prin dezvatatura. Dezvătătura este adevărata șlefuire sufletească, smulgerea din rădăcină a Viciului primordial, contracararea blestemului, dez-vitierea.