Mantaua • Nasul • Însemnările unui nebun

„Revenirea la clasicii ruși este o necesitate pentru înțelegerea nuanțelor umane amestecate în trăiri opuse, dar incredibil de apropiate… pentru Gogol. Veți fi atât de mișcați de fragilitatea personajelor sale încât veți dori să le puneți la adăpostul unei cutiuțe, unde păstrați emoțiile ascunse departe de lumea dezlănțuită.”

„Povestirile sunt – după cum o spune chiar autorul – rezultatul unor „accese inexplicabile chiar pentru mine însumi, care proveneau probabil chiar din starea mea bolnăvicioasă”. Subiectul abordat nu pare a avea cea mai mare însemnătate. (…) Gogol mizează pe ridiculizarea tuturor caracterelor, a aspectelor și ierarhiilor sociale, a regulilor de bună credință, a societății în general. Nimeni și nimic nu scapă de pana-i ascuțită.

Peste toate, Gogol, Cehov și alții ca ei merită (…) readuși din vreme-n vreme în peisajul curent. Scrierile lor respiră pentru că (…) moravurile, ierarhiile și alte cele au rămas, în mare, neschimbate.”

„Fantasticul lui Gogol nu stabilește o graniță între real și ficțional, ci dimpotrivă, aduce în lumea „normală” elemente ce disturbă ordinea stabilită, făcând ca realitatea să alunece înspre un absurd trasat după o serie de coordonate cu care suntem obișnuiți abia în literatura de secol XX.”