Crimă şi pedeapsă

„O ființă superioară are oare dreptul să savîrșească o crimă dacă aceasta este în folosul întregii umanități?” – iată întrebarea care îl măcina necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric și mizantrop, în ceasurile lungi de meditație din odaia sa strîmtă de la mansardă. Sub presiunea sărăciei cumplite, a însingurării și a sentimentului de zădărnicie a tuturor aspirațiilor sale, această teorie îndrăzneață este pusă peste noapte în aplicare, ducînd la un asasinat de o sălbăticie care zguduie întreg orașul Sankt Petersburg. Dostoievski analizează cu intuiția unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului său, pendulările sale lăuntrice între bine și rău, rațional și irațional, psihologia ucigașului și a anchetatorului, avansînd în final posibilitatea mîntuirii prin iubire, umilință și jertfă de sine.