Meditaţii şi elegii, satire şi fabule

„Prin Fabule, splendid inventar de caractere, de scene din viață socială și politică, descrise cu profundă intuiție a moralistului, ajutată de un simț artistic superior, clasicul – aliat, de fapt, cu adeptul Secolului Luminilor – triumfă asupra romanticului.

Creația moralistului Alexandrescu, admirată și de contemporani, și de urmași, nu-și află succesori mai însemnați (...). Poezia interiorității, a sufletului tumultuos care caută și se caută în permanență pe sine, poezia reflexivității autentice se naște la noi odată cu Grigore Alexandrescu. La fel și acuta conștiință a scrisului înțeles că artă și că efort (...), iar nu ca produs al spontaneității ocazionale. Mai puțin productiv decât majoritatea poeților din generația sa Alexandrescu este, în schimb, cel mai, artist. Nu practică scrisul ca pe o îndeletnicire destinată intervalelor de otium domestic ori de agreabilă vilegiatură, ci scrie dintr-un sentiment al datoriei față de lumea în care trăiește și, totodată, cu o limpede conștiință a datoriei față de pagina scrisă.” - Bianca Burța-Cernat