Povestea unui poloboc

Povestea unui poloboc este cea mai consistentă lucrare de acest gen, de care însuşi autorul s-a declarat întotdeauna foarte satisfăcut. În această „poveste” satiristul irlandez ne propune o ingenioasă alegorie, în egală măsură un atac la adresa bisericilor occidentale care au pervertit până la desfigurare credinţa moştenită de la biserica primară şi la adresa modelor care au infestat atât operele spiritului, cât şi discursul teologic. 

Pusă la index la vremea apariţiei ei de regina Ana a Angliei din cauza nestăpânitelor şarje la adresa papismului şi a puritanismului britanic, considerată un text „reacţionar” în România epocii lui Ceauşescu, această carte nu este, cu siguranţă, o lectură confortabilă, dar rămâne una dintre cele mai spumoase şi mai fine satire scrise vreodată.   

„Căci cărui om cu un mod firesc de a fi şi de a gândi i-a trecut vreodată prin minte că îi stă în putere să reducă naţiunile omenirii la aceeaşi lungime, lăţime şi înălţime cu a sa? Şi totuşi acesta este primul plan, modest şi binevoitor al tuturor inventatorilor de pe tărâmul raţiunii.”