Rotonda plopilor aprinşi. De dincolo de ape

"In privinta „nasilor” sai teatrali, a celora care i-au calauzit stilul, Anania relateaza in aceeasi Rotonda plopilor aprinsi ca tehnica zisa a constructiei „o invatasem mult mai mult de la Schiller si Caragiale”, la care s-a adaugat „abundenta metaforica a lui Blaga”, „vitalitatea caracterelor” si „vigoarea limbajului dramatic”, de la Ion Luca. Bartolomeu Anania e modest si atunci cind releva sursele de formare ca autodidact, condeiul sau fiind vizitat de muze.
Carisma parintelui Anania razbate involuntar si din textele sale teatrale. Acestea i-au pastrat umbra, marturie postuma a fortei spirituale a celui ce le-a asezat in pagina."

"Valeriu Anania nu este nicidecum tipul memorialistului egocentric, obsedat sa-i foloseasca pe ceilalti exclusiv pentru etalarile sale megalomane. Nu este, fireste, nici tipul salonard, al memoriei de cafenea ce aluvioneaza zvonuri si cancanuri... Inainte de a fi un tandru, subtil, generos, dar sagace observator al celui pe care si-a propus sa-l «picteze», el este un mester al ramei. Inainte de-a va lasa absorbiti de tablou, de fizionomiile, atitudinea, biografiile, scenele si personajele de epoca, priviti, va rog, cu atentie lucratura ramei. Nu doar miezul fiintei din portret, ci si pozitionarea pictorului fata de subiect, plus lucratura, calitatea incadrarii... Mina de parinte, mina de maestru!”