Descriere produs
Prezentul volum, Turnul. File de jurnal, face parte din ciclul Jurnalul de la Marcona, început în 2008.
„Destinația Turnului? Nimeni nu o cunoaște sau nimeni nu vrea să vorbească despre aceasta. Atâta doar că la parter, pe o piatră veche, afumată, fixată cu mortar în perete, abia dacă se văd urmele unor litere de neînțeles. Unii spun că acolo ar fi fost scris ceva legat de fericire, sau cam așa ceva. Dar eu nu cred! Nimic nu e sigur, așa că, după lungi dezbateri și interpretări, s-a ajuns la concluzia că sus trebuie să fie ceva unde oamenii se simt bine și cine urcă nu-și mai dorește să se întoarcă.“
Haralamba (2013) ,
Al treilea picior (2013) ,
Oglinzi Zgâriate (2014) ,
Gumelniţa (2014) ,
Jurnalul de la Marcona (2022) ,
Exil la Tomis (2017) ,
Dunăvăt (2018) ,
Meșterul de oglinzi (2019) ,
Un fluture trecea strada (2020) ,
1989. Jurnalul unui profesor (2022) ,
Detalii produs
Autor: Ion Mărculescu
ISBN: 9786067197198
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 304
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Trei
Cărți Ficțiune >> Cărți Autori Români
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Biografii, memorialistică, publicistică și eseuri >> Cărți Memorii și jurnale
Speciale >> Literatură de frontieră
Opinii editoriale
„Farmecul prozei originale a lui Ion Mărculescu îl dă anume acest mod de a nara: esențial umoristic, fantezist, cu împingeri bruște în hilaritate și în absurditate. Antifrazismul lui Creangă și «marea trăncăneală» a lui Caragiale sunt bine însușite, ca și breviarul onomastic trucat al lui Mircea Horia Simionescu. Nu mai puțin transpare și tutelara umbră a lui Urmuz în mecanismul artificios al sofisticăriei, ambiguizării. E o tehnică insolită a mistificării, a păcălelii (cu rădăcini și în râsul popular, dar și în procedeele marilor satirici), a inducerii strategice în eroare (…)“
Acad. Mihai Cimpoi„Orice prozator aspiră să-și construiască un spațiu al lui, peste care să fie unic proprietar. Pentru Ion Mărculescu, acest spațiu este Marcona. În scriitura de transpunere a toposului, ludică, sprințară, se amestecă parodia, persiflarea, maliția, ironia și autoironia, ilustrând o poetică postmodernistă, integrându-l pe scriitor într-o generație, dar și în tradiția Școlii de la Târgoviște. Prozatorul lasă permanent impresia că se joacă, în transcrierea realului, ficțiunea se confundă cu nonficțiunea până la completa absorbție a uneia în cealaltă. “
„Luceafarul“, 2015 - Ana Dobre