Descriere produs
Numele Adrianei Săftoiu este prezent în conştiinţa publică şi a specialiştilor mass-media mai ales datorită profesionalismului prin care s-a remarcat în anii cînd a fost consilier prezidenţial şi purtător de cuvînt al Preşedintelui României. Însemnările sale din jurnal, completate cu numeroase amintiri, reconstituie fragmentar acea perioadă din viaţa autoarei, într-o vreme cînd speranţele renăscute ale multor români se aflau pe un trend ascendent. Iluziile însă nu pot dura o veşnicie. Simple gesturi, evenimente sau scurte schimburi de replici vin să ne sugereze o altă lume, îndeobşte nevăzută sub toate faţetele ei, una în care regulile par fluide şi imposibil de ordonat, iar deciziile depind prea adeseori de afinităţi sau aversiuni greu de înţeles.
Scrisă cu nerv, cu un spirit de revoltă bine temperat, şi bazîndu-se pe iscusinţa autoarei de a analiza retrospectiv fapte la care a fost martoră nemijlocit, cartea Adrianei Săftoiu se constituie astfel într-o mărturie condusă inteligent despre o epocă şi cîteva dintre personajele ei aflate la putere sau în preajma acesteia, dar şi despre ce se poate întîmpla atunci cînd convingerile personale ajung să se afle în opoziţie cu ale celor din jur.
Detalii produs
Autor: Adriana Săftoiu
ISBN: 978-973-46-5473-4
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 320
Limbă: Română
Dimensiuni: 12x18,5 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Polirom
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Biografii, memorialistică, publicistică și eseuri >> Cărți Memorii și jurnale
Speciale >> Cărți care stârnesc reacții
Din blogul Cartepedia
,,„Această carte, care poate fi considerată de memorii – îl citez pe Alexandru Paleologu: «memorii nu înseamnă pluralul de la memorie, ci de la memoriu, care este o dare de seamă despre un fenomen impor......“
citește mai multOpinii editoriale
„Prima mea zi la capătul a zece ani de colaborare cu Traian Băsescu a fost vineri, 30 martie. Dimineaţă a sunat telefonul. Nu îmi era greu să-mi imaginez cine ar fi putut să fie. N-am răspuns. În sfîrşit, eram liberă de contract. Apoi, telefonul a sunat din nou. «Te caută Preşedintele», m-a informat bine cunoscuta voce de la secretariat. «Nu mai lucrez la Cotroceni. Poţi să-i spui că nu am răspuns la telefon.»”
Adriana Săftoiu