Colin și Chloe formează un cuplu frumos, desprins parcă din filmele romantice cu happy-end. El, un tânăr bogat și cultivat, ea, o tânără frumoasă și drăgăstoasă. Se întâlnesc, se plac și la scurt timp se căsătoresc, având o nuntă de poveste și o lună de miere... de început de coșmar. Căci la scurtă vreme după voiajul nupțial, Chloe se îmbolnăvește. Inițial au crezut că este ceva banal, însă după o întreagă sarabandă de consultații, se dovedește că starea ei este provocată de creșterea unei flori de nufăr în interiorul unuia dintre plămâni. Începând din momentul diagnosticării, lucrurile o iau razna: banii lui Colin dispar cât ai bate din palme, pe flori și medicamente, iar lucrurile din jurul lor încep să se micșoreze, astfel încât impunătorul apartament se va transforma într-o cutie de chibrituri, la modul aproape real, prefigurând astfel, dezastrul total ce va face obiectul deznodământului acestui mini roman. 

Este adevărat că, din punct de vedere al subiectului, „Spuma zilelor” nu este altceva decât o altă variațiune la tema iubirii sfâșiate de fatalitatea unui destin potrivnic. Ceea ce, la drept vorbind, nu ar fi fost un mare merit. Însă magia acestei povești este dată de maniera narativă și de ghidușiile autorului, considerat unul dintre copiii teribili ai literaturii franceze. Acesta se dovedește un abil mânuitor al tehnicilor suprarealismului, pe care chiar îl îmbogățește,  pigmentându-l cu note de ironie, interculturalitate, parafraze năstrușnice și umor negru împins până la limita grotescului.