Povestea dramatică și plină de suspans a cuplului trăznit Dante-Colomba ajunge la final, „Regele de arginți” fiind cel de-al treilea roman al seriei. Și ultimul, din câte îmi dau seama. Finalul unei trilogii polițiste excelente, probabil una dintre cele mai bune traduse la noi în ultima vreme. Atenționez cititorii că e musai să citească și primele două cărți pentru a înțelege romanul acesta. Chiar dacă Dazieri amintește în treacăt evenimente din primele romane, există prea multe personaje și detalii importante pe care doar un cititor al primelor cărți le-ar recunoaște și care au un rol important în romanul de față.

„Îngerul”, cel de-al doilea roman din serie, se termină brusc și violent. Polițista Colomba Caselli e rănită de către unul dintre puținii oameni în care are încredere, iar Dante dispare fără urmă, răpit de aceeași persoană care o înjunghie pe Colomba. Un final care lasă totul aruncat în aer. Romanul de față reia ultimele scene pentru a le continua. Recuperarea polițistei și suspendarea dreptului de practică, eforturile zadarnice ale poliției de a-l găsi pe Dante sau pe răpitorul său. Ca de obicei, metehnele și birocrația poliției încetinesc orice evoluție în anchetă. Însă, deși e retrasă la țară, aproape sălbăticită la mai bine de un an de la momentul în care Dante a fost răpit, Colomba nu renunță la a spera că acesta e încă în viață. Și are dreptate, pentru că „Tatăl” și acoliții săi nu o vor lăsa în pace. Un copil autist plin de sânge e descoperit în curtea ei. Nu departe de casă în care locuiește Colomba, părinții copilului sunt găsiți uciși, iar camera puștiului e tapetată cu fotografii cu chipul ei. E clar că povestea sinistră, experimentul făcut pe copii răpiți, închiși ani în șir pentru a fi transformați în roboți umani, nu e terminată. Și că trecutul lui Dante e mai legat de prezentul ei ca niciodată.

Povestea lui Dante și a răpitorilor săi trebuie însă să se încheie. Așa că Dazieri știe cum să se joace cu așteptările cititorilor, pregătind surprize la tot pasul. Romanul de față e despre Colomba și Dante mai mult ca niciodată. Micile povești secundare dispar pe măsură ce avansăm în anchetă și cele două personaje excentrice devin țintele finale ale organizației fantomă. Poate că „Tatăl” a murit, însă moștenirea lui e vie, și cineva dorește să șteargă toate urmele și să-i ucidă pe toți cei care mai au fie și o vagă legătură cu acest experiment vechi, ce amintește de Războiul Rece.

Deși credeam că pot intui evoluția lucrurilor, Dazieri nu dezamăgește. Construiește bine intriga, personajele sunt excelente, iar finalul poveștii cred că îi va mulțumi chiar și pe cititorii experți în literatură polițistă, mofturoși și bine pregătiți în a anticipa direcția unei povești. Așa că recomandarea mea e să puneți mâna pe această trilogie, nu veți regreta!