Cel de-al treilea roman al lui Tudor Ganea diferă mult de primele două: manieră de scris, subiect, personaje. Dacă la început vorbeam de fantastic și realism magic, acum Tudor Ganea oferă cititorilor o distopie românească, religios-tradiționalistă, destul de dură și întunecată lingvistic. Așa că cititorii care nu rezistă cu ușurință la scenele macabre și grețoase, mai bine lasă deoparte această carte J
Despre ce e vorba? Suntem într-o Românie în viitor, cu granițele închise și cu un regim militar-dictatorial (spun militar, deși nu prea avem armată pe aici, însă există o armată de schelete înviate), regim care se bazează ideologic pe tradițiile populare și pe un soi de ortodoxism modificat ușor pentru a se mula pe actuala conducere politică. Tehnic, țara, deși pare pustiită ca după o apocalipsă, e mult mai dezvoltată decât vecinele ei. Avem o știință care permite oamenilor să trăiască sute de ani prin înlocuirea organelor bolnave cu altele noi, crescute în ferme de porci, în interiorul porcilor. Șantajul politic e simplu: supunerea aduce cu sine promisiunea vieții lungi prin cadoul organelor porcine. În acest sistem există și un cult dizident care luptă contra fermelor de porci și contra ideologiei. Acest conflict e materialul pe care se bazează intriga romanului, de la începutul abrupt și până la confruntarea finală.
Tudor Ganea nu se obosește foarte mult cu personajele, miza fiind descrierea acestei realități cu atrocitățile și ritualurile sale întunecat-dezgustătoare. Aici, romanul amintește puțin de romanele lui Sorokin, cu distopii similare, politice, situate într-o Rusie viitoare, închisă și macabră. Partea întunecată a romanului e echilibrată pe alocuri de umorul dialogurilor, nu atât de prezent pe cât mi-aș fi dorit.
Romanul e destinat probabil celor care citesc distopii violente, mature, depresive și crâncene. Deloc asemănător cu puzderia de distopii Young Adult care au împânzit piața și librăriile, însă situat cumva în aceeași zonă de conflict, de atmosferă SF, mai puțin însă asemănător în privința eroilor. „Porci” nu are eroi, nu are relații de dragoste imposibile, nu are în ciuda finalului o șansă de supraviețuire optimistă. Există doar decădere, doar descrieri scatofil-macabre și senzația că România aceea din viitor e destinată eșecului indiferent dacă dictatorul moare sau nu.
