Steinbeck e unul dintre prozatorii mei preferați. Foarte multe dintre personajele sale se numără printre personajele mele preferate, așa că reeditarea romanului Poneiul roșu în seria de autor Polirom m-a bucurat mult. Acest micro roman e potrivit mai ales tinerilor (copii, adolescenți), deși adulții pot învăța multe din poveste, dar mai ales pot aprecia rapiditatea cu care Steinbeck contruiește un univers ficțional din câteva personaje și un singur loc, sărăcăcios și dur, în care își plasează acțiunea.
Poneiul roșu e o poveste destul de didactică: o lecție despre maturizare, responsabilitate, empatie, rezistență. Împărțită în patru cărți, povestea se desfășoară în jurul lui Jody, tânărul unei familii de fermieri, care învață ce înseamnă primii pași spre maturitate, către deciziile dificile luate cu fruntea încruntată de tatăl său. Dar și primii pași în a-i înțelege pe ceilalți, fie că e vorba de bunicul său din partea mamei, bătrân care nu mai trăiește decât pentru a povesti tuturor aventura vieții sale – traversarea prin necunoscut cu o caravană urmărită de ghinion, indieni, boli și accidente – dar și a înțelege povestea dură și tristă a bătrânului venit să moară în locul în care se născuse, inutil pentru munca la fermă și fără altă avere decât propria bătrânețe și amintirile unei case în care copilărise.
Un roman care impresionează, cu personaje puternice, plin de simboluri și suficient de scurt cât să fie potrivit pentru cei tineri. Mie unul mi-ar fi plăcut ca autorul să extindă povestea cu încă câteva capitole, dar și așa e suficient de bine!