După "Eliberare", am realizat că opera autorului merită să fie citită integral. A doua carte pe listă a fost "Lumânările ard până la capăt". O carte despre ceea ce înseamnă Prietenia, cu geneza ei, cu toate legăturile misterioase ce se creează între doi bărbați, cu o analiză pe alocuri șocantă. Autorul pătrunde în înalt, dar fără frică și în adâncimi, în întuneric, cu toată responsabilitatea, aplicând o fină analiză rațională, dar ajungând și la momente de "ratione irae". Undeva spune că doar bărbații sunt capabili de o prietenie adevărată, ceea ce m-a făcut să ridic din sprânceană, însă lucrurile nu sunt simplu de judecat: în final își "salvează" și personajul feminin, cu o eleganță aparte. Subiectul poate fi privit și ca o confesiune, o descriere a luptei pentru iertare, pentru ridicarea prieteniei mai sus de greșelile umane, o chestiune de morală, dar mai ales de principii. Generalul se zbate să înțeleagă resorturile fiecărui fapt, pentru a se putea împăca cu trecutul. O viață de analiză și așteptare. Brodează atent și face conexiuni între instincte primordiale și viața civilizată.
Romanul pune la încercare repere, trece prin punerea în practică a eticii aristoteliene sau stoice, luminează diferențe sociale, zugrăvește epoci, îngheață timp, dar îl și încălzește până când "lumânările ard până la capăt".
